Guardian

Capitolul 11 - Cadranul Reîncarnării

Shen era în drum spre cantină când îl vede pe Guo stând speriat la intrare, alături de pisica neagră și grasă care stă lângă el cu nepăsare.

-Tu nu ești...?

Shen face o pauză pentru un moment, într-un mod rușinos. Era mult prea concentrat pe altcineva mai devreme.

-Scuză-mă, cum te numești?

Guo se sperie ușor, dar îl recunoaște imediat pe profesorul Shen. Guo nu este așa agitat când vorbește cu Shen, el nu îi oferă presiunea pe care i-o dă Șeful Zhao.

Poate că un gentleman bine educat are un farmec mult mai diferit, chiar dacă se confruntă cu o mare figură ca Zhao sau cu un cartofior mic ca Guo, el este calm și rezervat indiferent de situație.

-Sunt Guo.

-Oh, micul ofițer Guo! Shen râde ușor. Ce te aduce aici?

Guo ezită, nu este sigur dacă poate să spună altcuiva ce misiune are. Se uită la Da Qing pentru un semn, dar nu primește nici un răspuns.

Da Qing își lovește fața cu lăbuța. El vrea ca o pisică să-l învețe să vorbească cu o altă ființa umană? Pisica realizează că înțeleptul și curajosul Șef chiar avea dreptate, tipul de acolo chiar e un idiot în toată regula.

Shen îi observă jena și își schimbă tonul:

-Scuze, nu trebuia să întreb, asta nu este treaba mea.

Guo se uită rușinos în jos, chiar dacă nu înțelege de ce se simte așa.

-Ai mâncat? Am cumpărat destul de multa mâncare. Poți să mănânci dacă vrei.

Guo este pe punctul de a refuza, dar stomacul lui nu este de acord. El nu a mâncat de când a venit la UIS.

Da Qing se grăbește în față.

-Vino, pisicuțo, ți-am cumpărat niște lapte.

Guo se pregătea să se întoarcă spre Da Qing, dar pisica a cedat tentației mâncării, iar Guo nu are de ales de cât să îi urmeze.

Shen încearcă să-l facă pe Guo să se deschidă și să se relaxeze:

-Ești destul de tânăr, cam de aceeași vârstă ca studenții mei. Presupun că nu lucrezi de mult timp.

-E a doua mea zi la muncă, Guo răspunde cu sinceritate.

-Cum se simte? Shen râde.

Teribil, dar Guo încearcă să apară prezentabil:

-E în regulă.

Shen se plimbă alături de cei doi pe coridoarele spitalului. Ochii lui strălucesc sub ochelari și continuă în mod natural:

-Colegii și... Șeful tău sunt buni cu tine?

-Șeful Zhao este destul de bun cu mine, oh, l-ai întâlnit astăzi mai devreme, cât despre colegi...

Guo poartă o expresie dificilă când își amintește de bătrânul Wu cu fața de hârtie și de Wang Zheng, fantoma nedecapitată, dar într-un final spune:

-Nici... Nici ei nu sunt răi.

-Șeful Zhao...

Vocea lui Shen sună ca un ecou în timp ce întreabă:

-Șeful Zhao este mereu ocupat?

Guo își scarpină capul:

-P... Presupun? Sunt nou, nu știu sigur.