Guardian

Capitolul 23 - Pilonul Naturii

În puținele dăți în care s-au întâlnit, Zhao a simțit mereu adorația pe care Shen o ținea în frâu. Dar din motive necunoscute, odată ce Zhao începea să-i răspundă, Shen se retrăgea ca un călugăr care rezista tentațiilor.

Zhao nu a cunoscuse niciodată pe cineva ca Shen: blând și binevoitor, nu se certa niciodată cu nimeni și trata pe toată lumea cu bunătate. Avea calitatea unică a unui sfânt care nu putea să provină din această lume.

Zhao nu părea să înțeleagă nimic despre el.

Inițial, Zhao se gândea la un club scump cu un restaurant occidental, locul perfect pentru o întâlnire romantică. Dar Shen ar refuza cu siguranță și, personal, Zhao nu era un fan al mâncării occidentale.

Nu primeai o ocazie ca asta în fiecare zi, iar Zhao nu avea de gând să-l lase să plece așa ușor. Zhao aplică o fațadă relaxată și îl duce pe Shen la localul de unde a dăduse deja comandă. Comandă un bol de wonton și câteva mâncăruri populare și masa se umple curând cu mâncare caldă.

La acea oră magazinul era gol și ei erau singurele persoane care mâncau. Shen nu se așezase încă și deja se simțea tensionat și oarecum agitat.

Zhao deschide o discuție și o menționează pe Li Qian.

-A recunoscut că și-a ucis bunica. Tatăl ei a dezmoștenit-o și am auzit că mama ei a plâns și a leșinat de două ori. Să sperăm ca tribunalul va fi indulgent. S-a predat și s-a confesat, poate reușește să primească o sentință mai mică.

Shen rămâne tăcut pentru scurt timp și oftează.

-Trebuia s-o învăț mai bine.

Zhao murea de foame, așa că începe să înghită mâncarea ca o bestie înfometată. Zhao îl privește neîncrezător pe Shen cu gura plină de orez. Nu putea să spună nimic, dar ochii lui transmiteau un mesaj: Ce legătură are asta cu tine?

Shen privește în jos și soarbe din supă de parcă nu ar avea poftă de mâncare.

-În trecut, când un student își lua viața, profesorul era pedepsit. Scopul educației este să-i înveți pe ceilalți de bine, și totuși, o studentă de a mea...

Probabil că restul propoziției nu era foarte plăcut, așa că Shen face o pauză, se încruntă și nu termină.

Ce tot pălăvrăgește acolo? Nu-i ca și cum suntem într-o societate feudală! Se gândește Zhao.

Dar voia să pară educat în fața lui Shen, așa că își înghite gândurile împreună cu orezul prăjit.

Chiar dacă Shen încerca să-l evite pe Zhao cât de mult putea, nu părea să fie deloc enervat acum că stătea alături el, părea să se simtă ușurat și confortabil. Shen era amabil și grijuliu. Îi împinge farfuriile lui Zhao, care se întinde cu bețișoarele, după toarnă ceai pentru amândoi.

-Mă descurc singur, Zhao spune imediat.

-E fierbinte, nu atinge cana.

Shen îi evită mâna și îi toarnă niște ceai fierbinte.

-Mănânci prea repede, nu îți face bine la stomac.

Zhao se șterge la gură și se preface că e un gentleman.

-Nu am mâncat cina și mi-e puțin foame. De obicei mănânc încet.

Shen zâmbește. Zhao se pregătește să spună ceva, dar masa se cutremură dintr-o dată și un bol nefolosit cade de pe masă, iar Zhao îl prinde rapid în timp ce becul de sus se clătina.