Guardian

Capitolul 10 - Cadranul Reîncarnării

Profesorul Shen îi înmânează medicamentul la sticlă:

-Ți-ai uitat medicamentele.

Îi vede rana lui Zhao de pe cotul și se încruntă.

-Ai grijă cu aia, păstrează rana uscată și nu mânca lucruri iritante.

Zhao îl privește silențios, iar Shen se simte puțin inconfortabil.

-Ești căsătorit? Zhao întreabă în mod irelevant.

Shen se sperie.

-Nu...

-Oh, ai o iubită? continuă Zhao.

Privirea masculină a lui Zhao îi invadează în mod violent intimitatea și în acel moment, Shen pare că se află în bucluc indiferent de răspuns.

Zhao ia sticla și spune glumind pe jumătate:

-Ești tânăr, chipeș și foarte grijuliu, trebuie să fii o partidă bună.

-Absurd.

Shen este oarecum tensionat. Zhao îi zâmbește și i se adâncesc gropițele.

-Apropo, pot să-ți împrumut telefonul pentru o secundă?

Shen își scoate telefonul, dar Zhao nu îl ia, îi ține mâna, își tastează numărul de telefon și numele în lista de contacte, apoi se apelează singur și închide.

Zhao pretinde că e profesionist:

-Poți să mă suni dacă afli ceva despre caz, asta-i tot.

Aruncă sticla în aer și o prinde, apoi îi face cu mâna lui Shen:

-Îți mulțumesc foarte mult. Acum am ceva de făcut. După ce termin cazul ăsta, o să-ți fac cinste cu mâncare.

Nu părea că se grăbește deloc: el pleacă cu o mână în buzunar arătând puțin neîngrijit și relaxat, dar figura lui încă emana un farmec carismatic de la spate. Era ca un păun care își întindea coada și care dansa cel mai hormonal dans de împerechere.

Pe măsură ce se îndepărtează, Shen se relaxează puțin și îl privește pe Zhao adânc și cu multă reținere. Shen îi aruncă o ultimă privire, apoi se întoarce. Câțiva pași mai târziu, Shen nu se mai poate abține și se întoarce din nou, dar acel cineva a plecase de mult.

În lista lui de contacte există un nume nou: un amoros "Ah Lan" întins în liniște pe ecran. Îi șoptește numele și se simte de parcă un cuțit i-a pătruns în cea mai sensibilă parte din inimă, terorizând-o și sfâșiind-o.

(Notă: Cuvântul "Ah" se pune în fața unui nume și în China este folosit doar între persoane apropiate.)

Shen își ridică degetele pentru că încă mai putea să simtă miros de parfum. Își închide ochii, apoi inspiră ferm și adânc.

Nu știa ce fel de parfum folosește Zhao Yunlan, dar mirosul îi persista în minte de parcă ar fi visat la el ani întregi.

În campusul liniștit poți auzi doar sunetul frunzelor care cad. Shen stă tăcut și, după mult timp, zâmbește amar și se grăbește să plece.

Când se uită în jos, tristețea îi dispare și fața îi devine serioasă, cu o privire veninoasă în ochi.

După ce lui Guo i s-a dat misiunea de a investiga biografia, el se chinuia și nu înțelegea ce fel de biografie să investigheze, tot ce reușește să facă este să vorbească nearticulat cu oamenii.

E aproape amiază, iar Zhao îl sună în sfârșit, așa că Guo se întoarce dezamăgit la intrare, alături de ciudata pisică vorbitoare și așteptă ca Șeful să vină să-l ia.