Guardian

Capitolul 44 - Pilonul Naturii

Pentru câteva minute, Shen nu scoate niciun sunet. Zhao nu se grăbea, stătea impunător într-un colț. Salonul de spital era incredibil de tăcut, chiar și ticăitul ceasului abia se auzea.

După mult timp, Shen oftează și face semn cu mâna, iar halatul de spital îi dispare. Într-o clipită, își face apariția îmbrăcat cu o mantie neagră și gigantică. Sabia îi apare în mână, purtând arma antică în jurul taliei... iar de data asta nu-și mai ascundea fața.

-Cum ai aflat? Shen întreabă încet.

Zhao îl privește și stă pe gânduri.

-Defapt nu eram sigur, te testam doar, spune el după multă vreme.

Privirea de pe fața lui Shen era dificil de descris.

Zhao zâmbește și îi spune:

-Bineînțeles, nu te-aș fi testat dacă n-aș fi avut niște indicii. Cum ar fi mica ta păpușă mesageră care a ajuns la scurt timp după ce am ajuns la peștera tribului Hanga. Eu am menționat Garda Infernului, dar nu am spus ce făcea, dar tu deja știai că conducea câteva sute de persoane în viața de apoi. Am întrebat-o pe Zhu despre tine și ea și-a amintit de tine abia când ai ajuns. Călătorești mult mai repede decât mine, Domnia Ta, probabil că ai făcut o călătorie în "cealaltă parte". Și de asemenea...

Și de asemenea atunci când s-a holbat la el toată noaptea, când dormea în colibă. În acel moment, Zhao devenise suspicios pentru prima dată. Dar acum i se părea neadecvat să-i menționeze acest lucru Asasinului de Fantome. Zhao face o pauză și își înghite restul propoziției.

-Și de asemenea, respirația și pulsul tău s-au oprit atât de brusc. Am devenit curios și am întrebat Cartea Vieții și Morții. Mi-a spus că "Shen Wei" este o persoană fără suflet dintr-un loc de nedescris.

Zhao se bate ușor cu degetele pe genunchi.

-Acum că mă gândesc la asta, mi-ai dat o mulțime de indicii.

Asasinul de Fantome nu vorbea. Probabil că nu știa deloc ce să spună.

Defapt, Zhao se simțea și el oarecum inconfortabil. Regreta că a spus totul atât de direct și răspicat. Imediat ce și-a amintit de lucrurile pe care le-a făcut cu Shen Wei în trecut și motivul pe care îl avea, chiar voia să cadă mort și să aibă amnezie.

Zhao își masează tâmplele. Era imposibil să nu simtă cum IQ-ul i se prăbușise rapid în această seară, a făcut așa multe decizii prostești.

Cei doi rămân mult timp în tăcere, până când Zhao decide să-și confrunte trecutul rușinos și tușește:

-Nu știam că profesorul Shen este... uh, dacă te-am ofensat vreodată, te rog să mă ierți, Domnia Ta.

Shen își scutură capul.

Îndoielile din mintea lui Zhao nu scăzuseră, dar apăreau din ce în ce mai multe întrebări. Dar atunci când vede privirea goală și mizerabilă de pe fața lui Shen, nu poate să-l întrebe nimic.

El își spală cana și se urcă pe patul mic pentru vizitatori. Zhao se ghemuiește pe patul micuț și cam inconfortabil și spune într-un mod natural:

-E târziu, odihnește-te, strigă-mă dacă ai nevoie de ceva.

Numai atunci Zhao realiză că nu vorbește cu un "pacient" adevărat. Se regăsea spunând lucruri greșite toată ziua.

Pentru prima dată în viață, Zhao realizează sumbru și fără nicio îndoială crudul adevăr, acela că este un idiot complet. El decide să tacă din gură, să se întindă pe o parte și să se prefacă că doarme.