Guardian

Capitolul 38 - Pilonul Naturii

Zhao se încruntă și se uită la ea:

-Nu ești bolnavă, nu-i așa?

Wang nu îi răspunde, se uită direct spre pământ. Mereu părea să fie năucită atunci când ochii i se fixau într-un punct. După ceva vreme, ea spune ușor:

-Eram tânără, în jur de 17 ani. Nu știam nimic. Eram naivă și prostuță. Am văzut ce se întâmplă exact în fața ochilor mei, și în minte m-am gândit doar la o cale. Eu și cu Sang fusesem apropiați încă de când eram copii. Chiar dacă el era un sclav, l-am tratat ca o familie. Tata voia să-l ucidă, iar eu... normal că nu voiam asta.

-L-ai ascuns ca o adolescentă care ascunde o scrisoare de dragoste de părinții ei, Zhao spune nepoliticos.

Un zâmbet slab apare pe chipul lui Wang, dar dispare rapid.

-Probabil. Atunci am dat vina pe tata, m-a făcut de rușine, el... el era marele nostru lider, cum putea fi atât de nerușinat?

Zhao rămâne tăcut, încă purtând o expresie neplăcută, dar privirea i se înmoaie subtil. Wang oftează după mult timp.

-Există vreun loc în lumea asta unde toată lumea e liberă, unde toată lumea e egală?

Nu îi răspunde nimeni, dar după multă vreme, Zhao spune brusc:

-Da.

Wang și Asasinul de Fantome se întorc amândoi spre el. Buzele lui Zhao încă erau pătate cu urme de sânge de un roșu deschis, iar fața îi era palidă în particular. Ca și tricoul lui gri, întreaga lui figură era decolorată, numai ochii îi străluceau  într-un mod uimitor. Ochii lui străluceau mereu, de parcă nimic din această lumea nu putea să îi șteargă sclipirea.

Zhao face o pauză și spune încet:

-La moarte.

Chipul Asasinului de Fantome rămânea ferit de ochii lumii sub un strat gros de ceață rotativă. Când el auzi asta, nu se poate abține să nu dezaprobe:

-Asta nu ar însemna că nu există speranță? Atunci care e scopul vieții? Gardianul este prea pesimist.

-Numai dacă sălășluiești la suprafață, Domnia Ta.

Zhao se uită calm în sus.

-Ce e corectitudinea și ce e egalitatea? Dacă cineva se consideră tratat egal, alții simt că nu sunt. Dacă oamenii mor de foame, egalitatea ar însemna că toată lumea e hrănită adecvat. Când nimeni nu e îngrijorat pentru supraviețuire, egalitatea va implica demnitate pentru toți. Chiar dacă cineva trăiește cu demnitate, trebuie să existe ceva ce fiecare persoană își dorește care să facă pe cineva să pară mai superior decât ceilalți, și nu ar renunța niciodată, nu-i așa? Egali sau nu, acest lucru nu depinde de fiecare persoană să decidă?

Asasinul de Fantome rămâne fără cuvinte pentru un moment și râde puțin:

-Prostii.

Zhao râde de asemenea și schimbă subiectul:

-Sang a câștigat războiul, ți-a ucis tatăl și a desființat sclavia, și după ce?

-După, cel mai în vârstă membru din fiecare familie reprezenta întreaga familie în punerea problemelor și votarea pentru soluții, viziunea majoritară era adoptată, spune Wang. Sang a sugerat acest sistem. Nu era educat, dar știa ce își doreau oamenii. Asta e ceea ce oamenii numesc democrație în ziua de azi. Presupun că oamenii mereu și-au dorit aceleași lucruri.

Zhao își îndoaie un picior, punându-și ambele mâini pe genunchi, și se așează într-o poziție relaxată și neatrăgătoare. Dar cuvintele sale rămân ascuțite ca cuțitele, străpungând în inima lui Wang.