Guardian

Capitolul 7 - Cadranul Reîncarnării

Zhao își eliberează și are încredere că Shen îi va salva viața. Nu era ca și cum atârna de la etajul 18 al unei clădiri, se purta de parcă atârna de la o distanță mică.

Chiar dacă profesorul pare blând, este incredibil de puternic.

Încheieturile lui Zhao amorțesc și mâna lui devine violet în timp ce Shen îl ridică cu un efort imens. Zhao cade în brațele lui Shen și amândoi se prăbușesc pe jos.

Zhao nu vrea să-și lase întreaga greutate pe profesor, așa că se ridică de pe jos, dar realizează că încheieturile lui sunt învinețite și că Shen îl ține strâns, ca într-o îmbrățișare fermă.

Bineînțeles, profesorul Shen se ajustează și îl eliberează pe Zhao când se ridică, apoi își ridică ochelarii ca să-și ascundă sentimentele.

Zhao e atent, așa că poate să observe o urmă de dorință, reținere și jenă din neîndemânarea lui Shen, dar el nu intenționează să-i lase pe ceilalți să vadă.

Zhao se ridică și scoate un pachet de șervețele, ștergându-se de praf și sânge de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.

-Mă bucur că te-ai întors. Dacă nu te întorceai, aș fi devenit o plăcintă cu carne.

Shen încă este șocat și nu răspunde.

-Și ce nu e în regulă cu tine?

Zhao decide să-i dea lui Shen o pauză și începe să o atace pe fata.

-Iubitul tău s-a despărțit de tine? Te-a certat vreun profesor? Ai picat examenele? Copiii din ziua de astăzi, o duceți așa de bine că vă permiteți să aveți o educație. Și ce? Te-ai plictisit și ai decis să te arunci ca să vezi ce se întâmplă?

Săraca fată începe să plângă ca un izvor, suspinele ei mici transformându-se în urlete. Deodată, profesorul Shen spune:

-E prea periculos.

-Cu siguranță! Zhao continuă imediat. L-ai auzit pe profesorul tău? A fost prea periculos! Bine, acum nu mai plânge, dă-mi voie să te duc la spital și să-ți sun părinții.

Shen se ridică, Zhao îl privește intens cu o expresie solemnă. El se întoarce către fată fără să spună nimic și doar se holbează la ea. Fata se oprește ușor din plâns.

Profesorul îi amintea lui Zhao de bunicul lui decedat, care de asemenea era un intelectual experimentat și un gentleman. Bunicul lui era blând și blajin și nu apela niciodată la violență, nu conta cât de furios era, doar privirile lui furioase erau îndeajuns ca să-i învețe pe copii o lecție.

-Cum ai putea trăi știind că cineva a murit din cauza ta? Shen o interoghează cu seriozitate.

-Îmi pare rău, murmură fata.

Zhao este puțin jenat de situație.

-Uite, sunt bine, dar chiar trebuie să te gândești la asta. Gândește-te la părinții tăi, gândește-te la viitorul tău, încă ești tânără. Acum nu mai plânge, o să te duc la spital.

El îl privește pe profesor Shen, care nu are nici o reacție, așa că o ajută pe fata fragilă să se ridice, după care o conduce pe scări. Guo încă este întins pe jos. Da Qing aleargă înainte și îl trezește cu câteva lovituri pisicești puternice.

Scena sinuciderii a atras atenția personalului de la universitate, mulți profesori au venit să întrebe despre incident. Guo își recapătă cunoștința încetul cu încetul în mijlocul mulțimii.

Guo își deschide ochii, cu fața puțin murdară de sânge, și îl vede pe Șeful Zhao într-o situație oarecum jenantă alături de fată.

-Ai nevoie de antrenament fizic. Nu poți să lucrezi cu noi dacă leșini de fiecare dată.