Guardian

Capitolul 25 - Pilonul Naturii

Shen îl atinge pe Zhao pe frunte:

-Ai puțină febră, ce faci stând aici? Du-te în pat și acoperă-te cu pătura.

Zhao realiză abia atunci că capul i se îngreunează, iar Shen îl împinge în timp ce el se împiedică în dormitor.

Shen îi toarnă niște apă caldă, îi aduce medicamentele și îi spune cu blândețe:

-Ia medicamentele și du-te la culcare. Nu mă băga în seamă, o să-ți gătesc ceva.

Mintea mizerabilă a lui Zhao începe să se gândească: Dacă o oiță gustoasă intră pe teritoriul lupului, lupul ar merge la culcare?

Probabil că lupul ar...

Poate că temperatura lui era oarecum serioasă sau poate că medicamentele îi provocau somnolență pentru că după un minut, Zhao adoarme.

Shen își petrece majoritatea timpului despachetând lucrurile pe care le-a cumpărat și umple frigiderul aproape gol cu mâncare. El începe să caute prin bucătărie și găsește un set amplu de ustensile de gătit, toate nou-nouțe în pachet cu prețul pe ele.

Shen scoate un vas de lut și îl spală, apoi prepară ingredientele. Începe să gătească pentru o perioadă de timp, apoi dă drumul la căldură medie, adaugă condimente și lasă mâncarea să fiarbă.

Shen se spală pe mâini și le încălzește la radiator, apoi pășește ușor în cameră. Zhao dormea dus, iar Shen îi așează gentil mâinile înapoi sub pătură. El rămâne la marginea patului și îl privește pe Zhao pentru o vreme, apoi își întinde mâna cu grijă și îi mângâie părul cu tandrețe. Părul lui era foarte moale. Shen îi atinge ușor fața, dar se retrage repede. El expiră adânc, își închide ochii și își sărută în liniște propriile degete, expresia fiindu-i marcată cu devotament.

Shen nu știa cum reușise să părăsească apartamentul lui Zhao cu o seară înainte. A hoinărit pe străzi fără vreo destinație până a realizat că membrele îi amorțeau. Era ca o molie care și-a înțeles deodată destinul și încerca să reziste tentației focului. Problema dintre rațiune și instinct îl chinuiau până la moarte.

După toată această tortură mentală, el reușise să supraviețuiască numai o noapte.

E bolnav și nimeni nu va avea grijă de el, așa că trebuie să am eu grijă de el... ca prieten. Shen încercă să se convingă singur. Dar nimeni nu știa mai bine decât el ce se întâmpla cu adevărat.

Shen râde amar de el însuși și ridică pelerina lui Zhao de pe jos, o împăturește și o așează pe scaun. El observă tava de ceramică pe podea pe care se aflau niște rămășițe de cenușă.

Shen șterge cenușa, o freacă între degete și, în timp ce cade, cenușa se albește, de parcă energia dinăuntrul ei fusese absorbită.

-O Gardă a Infernului?

Shen își ridică ochelarii și își înalță privirea către perdelele strâns închise, apoi se încruntă. Se gândește la ceva.

Zhao se trezește în sfârșit din somnul său adânc, soarele deja strălucea puternic printre perdele. Era îmbibat în transpirație și pătura se lipea incomod de el. Se simțea amețit și începuse să simtă treptat mirosul unei arome necunoscute. Zhao se bucură și sare imediat din pat.

Îl vede pe Shen stând pe canapeaua mică, citind o nuvelă veche cu fantome. Își coboară capul concentrat, ochii lui arătau de parcă erau dintr-o pictură frumoasă. Zhao era pierdut în cuvinte și se holba la el ca un prost.

Shen își ridică privirea și zâmbește:

-Te-ai trezit. Te simți mai bine?

Zhao dă din cap pe jumătate adormit. Shen îi atinge fruntea, nu mai avea febră.