Guardian

Capitolul 5 - Cadranul Reîncarnării

Mâna iese din umbră și îl apucă violent de picior pe Shen, care nici nu pare să realizeze.

Zhao îl trage brusc înapoi de umeri.

-Oh da, tocmai mi-am amintit!

În timp ce vorbește, scutură niște scrum către colțul umbrit, iar mâna arde și se retrage.

-Acest caz are puține detalii. Ar trebui să vorbesc cu directorul despre asta, ne ajuți să facem o programare?

Shen îl privește pe Zhao într-un sfârșit. Zhao realizează că ochii lui Shen se curbează ca niște linii subțiri dintr-un desen pictat cu cerneală. Din spatele lentilelor, privirea lui aproape îi pătrunde sufletul.

În coridoarele slab luminate, privirea lui reamintește de o poveste cu fantome în care o femeie fantomă se îndrăgostește de un profesor și îl pictează.

După asta Shen zâmbește.

-Nu pot să vă ajut așa de mult în acea privință. Toate camerele de aici aparțin Facultății de Matematică, doar întrebați prin preajmă, voi discuta eu cu directorul.

-Mersi.

Zhao își scoate o mână din buzunar și dă mâna cu Shen. Guo îl urmărește pe Șef și se îndreaptă către birouri.

După câțiva pași Guo se uită în spate.

Profesorul încă nu a plecat. Stă pe loc, își dă jos ochelarii și îi șterge distrat în timp ce ochii i se fixează pe Zhao de la spate. Privirea lui e misterioasă și sumbră, expresia pe care o poartă e o combinație dintre nostalgie, reținere, adorare și puțină tristețe.

Figura lui Shen emite singurătate și nefericire în coridorul lung. Guo are o presimțire ciudată că Shen a așteptat în acel mod timp secole întregi. Shen îl observă pe Guo după o vreme.

Tânărul profesor zâmbește politicos, își pune la loc ochelarii și revine la o expresie normală. El dă din cap în semn de la revedere lui Guo și se îndreaptă către lift de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

-Șef Zhao, tipul ăla...

-Ai observat că acesta nu e așa-zisul birou al Facultății de Matematică? Zhao îl întrerupe și șterge niște murdărie de pe pervazul prăfuit al geamului. Crezi că e un accident sau profesorul Shen ne-a păcălit intenționat?

-De ce l-ai lăsat să plece? Vreau să spun, dacă ne-a păcălit intenționat, de ce....

Zhao ține o țigară într-o mână, iar pe cealaltă și-o îngroapă în buzunar în timp ce se uită în spatele lui Guo printr-un nor de fum. Guo rămâne tăcut fără intenție.

-E un om obișnuit, am verificat. Tu abia ai venit, e în regulă dacă nu înțelegi, noi te vom învăța pas cu pas.

Zhao își coboară vocea.

-În general, avem aceeași autoritate ca celelalte departamente din MPS, putem pune întrebări, putem lăsa cetățenii să coopereze cu investigația noastră, chiar putem aresta și interoga suspecți. Dar cea mai importantă regulă: nu putem lăsa cetățenii normali să stea în locuri periculoase în cazul în care ceva merge prost.

Guo se înfioară și Zhao nu se uită deloc la el.

-Probabil ai realizat deja că noi primim în general cazuri cam anormale, multe dintre care nu pot fi rezolvate într-un mod normal și legal. Avem puterea de a executa criminalii pe loc, e o putere foarte periculoasă. Din acest motiv există un set de reguli pe care trebuie să le urmăm. Știi care e prima regulă?