Guardian

Capitolul 31 - Pilonul Naturii

-Și mai târziu, clima din această regiune a devenit din ce în ce mai rea.

Wang adaugă puțină apă în oală.

-Populația intră în declin și apoi... hmm, nu sunt prea sigură, presupun că în jurul dinastiilor Song și Yuan a avut loc un dezastru catastrofal. Încă de atunci, majoritatea oamenilor de aici fie au murit, fie au migrat, și tot ce a rămas a fost un clan mic de oameni Hanga care au stat într-o peșteră.

Șefa clasei întreabă:

-Toate astea sunt înregistrate în istoria scrisă?

Wang își scutură capul:

-În antichitate, acești munți nu făceau parte din Câmpia Centrală, așa că civilizația Han nu a ajuns niciodată în aceste zone. Poate că există niște date geografice, dar acest loc e atât de izolat că guvernul imperial probabil n-a știut niciodată că a fost locuit. Sunt câteva legende spuse de nativi totuși. Ei spun că zăpada s-a transformat în monștri și că a coborât de pe munte, și că creaturi albe s- au ivit din crăpături și apă, capturând oamenii și animalele, scoțându-le organele și decapitându-i. Șefa clasei meditează și dă din cap de parcă ar înțelege.

-Deci, ar fi putut fi o avalanșă cauzată de un cutremur.

Wang nu-și mișcă deloc capul.

-Mai târziu, oamenii Hanga s-au mutat adânc în munți, undeva lângă Satul Râului. Când studiați minorități etnice din Satul Râului, veți realiza că multe dintre ele au asemănări cu oamenii Hanga.

Locul de Înmormântare Cerească a fost distrus, dar coliba Maestrului Înmormântării Cerești a rămas și mai târziu a devenit casa de supraveghere a oamenilor Hanga. În fiecare lună trimiteau un om puternic ca să se uite după semnale de dezastru. Eventual, supraveghetorul a devenit cea mai respectată persoană din clan și această colibă a devenit rezidența sa.

-Și așa, casa de supraveghere a devenit un loc sacru pentru oamenii Hanga și când venea momentul pentru rituale importante, întregul clan venea în vârful muntelui și se aduna ca să-i supravegheze casa.

-De ce nu am mai auzit niciodată de oamenii Hanga? întrebă băiatul cu ochelari.

-Pentru că populația lor era mică și nu au avut căsătorii mixte cu alte triburi. Acest trib a dispărut acum mult timp, așa că nimeni nu mai știe de existența sa.

Studenții înțeleg în final, iar băiatul slab ca un bambus ajunge la o concluzie :

-Oh, înțeleg, o dispariție tribală cauzată de secole de reproducere între rude apropiate.

Wang nu comentează, dar râde ușor. Persoana care stătea cel mai aproape de ea se cutremură.

Orice persoană normală ar crede că era dificil să vorbești cu Wang, chiar dacă nu spunea și nu făcea nimic înfricoșător, simpla ei existență radia o senzație sinistră.

Din moment ce curiozitatea lor fusese satisfăcută, studenții se duc în pat pentru că așa îi îndemnase

Shen. Wang nu avea nevoie de somn, iar Da Qing era cel mai activ noaptea, așa că cei doi rămân trezi.

Shen era ultimul care să se culce. El verifică ușa și ferestrele și ia niște bandă adezivă ca să sigileze toate găurile și crăpăturile din colibă. Le amintește studenților să se încălzească și o întreabă pe Wang dacă are nevoie de mai multe haine, apoi stinge focul ca să nu se verse apa.

Din moment ce a avut grijă de tot, Shen intră tăcut în sacul lui de dormit.

Zhao adormise deja ceva vreme, în timp ce se ținea lectura plictisitoare de istorie. Cu căștile încă în urechi, capul său era puțin înclinat, iar corpul îi era ghemuit.