Guardian

Capitolul 9 - Cadranul Reîncarnării

Zhao se înclină pe spate și se așează picior peste picior.

-De ce ești așa de agitată? Dacă nu cunoști victima și moartea ei nu are nicio legătură cu tine, de ce ești așa de speriată? De ce ai mers pe drumul mai lung din partea de est? Ce ai văzut?

Li suspină abrupt, se prăbușește pe jos, părul acoperindu-i fața. Zhao o apucă de încheietură și o presează:

-Nu poți fugi. Spune-mi, ce ai văzut?

Li se străduiește să scape din strânsoarea lui și începe să tremure incontrolabil.

-Nu știu! ea țipă cu toată puterea. Nu știu! Nu mă întreba nimic! Nu știu nimic!

-Campusul tău nu este foarte mare, Zhao își coboară vocea. Trebuie să o fi văzut sau să o fi întâlnit undeva, poate că într-o cameră de studiu, bibliotecă sau cantină. Vrei să știi cum a murit? Când noi am găsit-o, corpul ei era întins de unul singur pe un hutong, stomacul ei era deschis și golit. Erau și urme de dinți pe ce i-a mai rămas din burtă, deci pot să-mi dau seama că ucigașul i-a mâncat organele interne. Era sânge... peste tot. Petele nu sunt complet curățate, dar știi ceva...

Li suspină îngrozită, dar Zhao continuă să vorbească fără inimă:

-Când stomacul ei a fost deschis, ea încă era în viață. Intestinele i-au fost mâncate în timp ce ea încă era conștientă. Probabil că a auzit cum propriile ei organe erau ronțăite și molfăite, poți să-ți imaginezi așa ceva?

Li se ghemuiește într-o minge și își îngroapă capul. Doctorul aude țipetele și intră în mare grabă:

-Ce nu e în regulă?

Zhao îi arată ecusonul și închide ușa în timp ce spune:

-Scuză-mă, poliția investighează. Mai dă-mi cinci minute, te rog.

Zhao își încrucișează brațele, se întoarce și repetă:

-Spune-mi ce ai văzut.

-O umbră...

Expresia lui Zhao devine sumbră, apoi aleargă rapid și îngenunchează lângă Li.

-Ce fel de umbră?

-Ar trebui să aveți grijă, Shen le amintește și ia o mătură ca să curețe sticla spartă. Ar trebui să plec? Li, vrei să-ți aduc o cană cu apă?

Zhao îi face cu mâna:

-Nu. E bine că te afli aici, nu am adus nicio colegă cu mine. N-ar fi fost prea adecvat să fiu numai eu și cu ea.

O ajută pe Li să se ridice și îi înmânează un pachet cu șervețele.

-Ce fel de umbră, spune-mi.

-Am trecut pe lângă ea și am văzut că purta acel tricou, așa că am salutat-o chiar dacă nu ne cunoșteam, dar ea mi-a spus să o las în pace și s-a grăbit să plece, apoi...

Li își mărește ochii și se cutremură.

-Apoi m-am uitat în jos și am văzut... că avea două umbre.

Shen explică delicat:

-Mai multe surse de lumină pot forma mai multe umbre, probabil că...

-Nu așa! Li tremură. Umbra apărea acolo unde nu era lumină și era mai întunecată ca de obicei și... se mișca de una singură!

În cameră se revarsă o liniște cumplită. Li tremură și freamătă de așa mult timp că oasele îi sunt pe cale să se rupă. Shen se apleacă înainte și o consolează: