Guardian

Capitolul 21 - Pilonul Naturii

Bulevardul Luminos Nr. 4 nu era o peșteră cu păianjeni și nici un cimitir. Când era zi, nu exista nicio umbră și nicio fantomă.

Biroul avea o luminozitate minunată și naturală, fiecare persoană avea biroul și calculatorul propriu. Biroul era decorat cu plante și era bine aerisit. În cămară se afla un frigider în care se afla mâncare pentru pisici și gustări pentru toată lumea.

Guo văzuse odată în frigider un raft întreg plin cu carne crudă feliată care se punea în tocană fierbinte. El se întrebă cine ar mâna tocană fierbinte în mijlocul verii, dar realizează curând că era pentru Zhu Hong care ia o pungă și începe să o mănânce ca chipsurile, în timp ce se scurgea sânge din ea.

Următoarea zi Zhu își ia liber. Motivul? O problemă lunară inevitabilă.

Pe lângă frumusețea-șarpe, călugărul fals și pisicuța grăsuță, mai exista un membru în echipa de investigații a lui Zhao. Acel membru se întoarce înapoi după jumătate de lună de la incidentul cu fantoma înfometată. Părea că a avusese o călătorie de afaceri extenuantă. Își petrece toată după amiaza revendicând costurile de muncă, după care adoarme pe birou, iar Șeful Zhao se întoarce și îl trimite acasă ca să se odihnească.

Guo vede că pe plăcuța de pe biroul lui scria Chu Shuzhi, dar toată lumea îl striga frate Chu. Lui Guo îi era puțin frică de el. El avea cam aceeași vârstă ca Lin, era extrem de slab și obrajii aproape că i se scufundau în oase. Avea un chip sumbru, amenințător și se încrunta mereu.

Poate că era doar în imaginația lui Guo, dar Chu părea să se încrunte și mai tare când îl vedea pe stagiar.

Nu era prea multă muncă de făcut în general: veneau doar câteva cazuri în fiecare lună, iar Șeful trimitea de obicei o persoană sau două ca să arunce o privire. Principiul era "noi prindem fantome, nu oameni". Din moment ce în majoritatea cazurilor nu erau implicate fantome, tot ce trebuiau să facă ei era să scrie un raport și să dea cazul altui departament.

În majoritatea timpului, toată lumea citea o carte, naviga pe internet, discuta și aștepta să plece acasă.

Dar Guo realizează că existau câteva proceduri în rezolvarea unui caz: prima, cineva era trimis la scena crimei, după care se trimitea un raport Șefului. Șeful urma să decidă dacă preia sau nu cazul. Dacă decidea să-l preia, urma să trimită un raport autorităților superioare. De obicei dura o zi sau două până când raportul era verificat, și abia atunci Șeful și echipa puteau începe să lucreze la caz.

În acea zi din mijlocul lui iulie avusese loc coincidență ciudată: se întâmplase ca cineva să fie ucis de o fantomă și nimeni să nu fie la birou. Da Qing mirosise ceva suspicios din Infern, așa că Șeful nu avusese altă alegere decât să investigheze în persoană, și în acest fel el primise doar șansa de a trimite după toate documentele necesare.

Lin lucrase trei zile ca să trimită toate documentele pentru acel caz, iar Guo a stătuse la UIS timp de trei luni fără niciun scop, perioadă în care nu primiseră niciun caz, așa că trecuse în mod miraculos de perioada de probă.

Și, în mod și mai miraculos, Zhao părea că uitase cât de furios era pe Guo la început pentru că se folosise de unchiul lui ca să obțină slujba, așa că a semnează rapid actele pentru angajarea lui oficială.

Guo se obișnuise treptat cu departamentul gol de resurse umane pe timpul zilei, așa că se duce acolo ca să-și ia actul de angajare oficială pentru completare.

Da Qing îi privește cu atenție entuziasmul și își mișcă fundul pe biroul lui Zhao.

-Toți oamenii sunt capricioși. La început voiai să-l dai afară mai mult ca orice, dar acum chiar îl lași să rămână.