Guardian

Capitolul 19 - Cadranul Reîncarnării

Întrebarea face pe toată lumea din cameră să fie tăcută. După ceva timp, Asasinul de Fantome vorbește:

-Erai determinată s-o aduci la viață cu orice preț. Câteodată, când determinarea ta este destul de puternică, totul este posibil, dar asta nu înseamnă că aveai dreptate.

Lui Li i se înroșesc ochii. Se uită într-o parte, nefiind dispusă să-i lase pe ceilalți să-i vadă slăbiciunea, apoi spune cu o voce adâncă și monotonă:

-Da, sunt doar un om, indiferent de ceea ce îmi aruncă viața în față. Singura mea "familie" moare, părinții mă disprețuiesc, mă străduiesc să plătesc taxele școlare și nici măcar nu pot găsi o slujbă aici. Sunt patetică, nu-i așa? Trebuie să îndur toate astea. Nu trebuia s-o aduc înapoi pe bunica, trebuia să mor cu ea.

Zhao se uită calm la ea și Li râde cu răceală:

-Sunt ca o broască țestoasă, mă târăsc lent și încordat pe jos, doar ca un trecător să mă lovească și eu să cad cu fața în sus. Și atunci când ajung cu mare durere din nou pe patru picioare, sunt lovită din nou. Nu este amuzant?

Fata era scufundată în resentimente și furie, chiar dacă încerca din răsputeri să ascundă acest lucru.

Lui Guo i se încălzește fața. Era prost și leneș, dar a obținuse această slujbă datorită unchiului său.

-O... O să-ți aduc niște apă, spune el ridicându-se.

Li îl ignoră, iar Zhao o întreabă:

-Cadranul ți-a răspuns și bunica ta a supraviețuit, dar după tot a fost bolnavă. Ai avut grijă de ea?

-Cine altcineva ar fi făcut-o? Li spune fără vreo emoție. Părinții meu au fost de acord s-o primească în casă când au aflat că e în pragul morții.

-Trebuia să studiezi, să-ți faci singura un mediu de trai, să-ți plătești singură taxa de școlarizare și să ai grijă și de ea? Trebuie să-ți fost greu, nu-i așa?

Lin era puțin surprinsă: credea că Zhao voia s-o facă să vorbească despre incidentul cu fantoma înfometată pentru că îl mințise, dar acum nu mai era sigură de ceea ce își dorea Șeful de la ea.

Cu ce scop punea acele întrebări?

Dar Asasinul de Fantome părea să fie foarte răbdător, așa că Lin nu spune nimic și își păstrează îndoielile pentru sine.

Guo îi întinde o cană cu apă caldă, iar fata o ia și nu spune nimic. Li începe să se holbeze la cană, care îi tremura în mâini.

-Se trezea în fiecare dimineață la 4:30 și mereu voia să-i fac micul de jun, dar condiția ei se deteriora. Odată, când fierbea lapte, laptele s-a scurs pe aragaz și aproape că a cauzat o scurgere de gaz. Așa că a trebuit să mă trezesc și eu în fiecare zi la 4:30 să gătesc micul de jun, înainte ca ea să provoace alte probleme. Când era după amiază, nu conta dacă aveam ore sau dacă lucram la un proiect, trebuia să merg cu autobuzul o oră până acasă ca să-i gătesc prânzul și să mă asigur că își ia medicamentele, apoi mă grăbeam înapoi la școală. Nici măcar nu aveam timp să mănânc prânzul. Mereu bolborosea când era acasă și puteam să lucrez numai când adormea în jurul orei 10 în fiecare seară. Lucram până la miezul nopții, sau chiar și mai târziu de atât, și tot trebuia să mă trezesc înainte de răsăritul soarelui.

Li trage aer adânc în piept. Chipul îi era extrem de extenuat:

-Oare mi-a fost greu?

Li ia o gură de apă și spune rece: