Guardian

Capitolul 36 - Pilonul Naturii

Mica păpușă trăncănește și îl împunge pe Zhao în obraz cu degetele sale mici din oase, după care arătă către un perete nu prea departe și trăncănește din nou.

Zhao își ridică lanterna și găsește niște scrieri pe perete.

-Ei bine, nu ai ochi, dar orbitele tale sunt ascuțite... Asta e limba Hanga.

Zhao se duce mai aproape și atinge ușor peretele.

-Nu... Strict vorbind, oamenii Hanga nu aveau propria limbă, asta trebuie să fie o vrajă specială.

-Ga... Ga...? spune micul schelet.

-Nu mă întreba, nu sunt un un dicționar multilingvistic, Dumnezeu știe ce înseamnă asta.

Zhao se apropie și mai tare și murmură:

-Dar știu că în cultura Hanga, formele rotunde erau considerate inofensive și pașnice, în timp ce formele cu colțuri erau considerate malefice. De exemplu, un triunghi e închisoarea unui spirit, iar eu am văzut și un octogon, dar încă nu am aflat ce înseamnă...

El își trece degetele peste scrieri și găsește un simbol octogonal.

-Aici este, Zhao spune calm. Grozav, acum vine partea înfricoșătoare.

O explozie uriașă îl întrerupe și întreaga peșteră se cutremură. Zhao aproape că-și pierde echilibrul, iar mica păpușică țipă în timp ce îl strânge tare de guler și păr. Un dragon în flăcări urlă și vine repede în față. Zhao se ține de perete și ia micul schelet în brațe, iar o lumină roșie ca focul îi strălucește pe față.

Flăcările i se reflectă în irișii negri cu o răceală ciudat de arzătoare. Zhao bate scheletul fricos pe craniu.

-Nu te ține de hainele mele. Intră în ceasul meu dacă ți-e frică.

Mica păpușică uită complet de ordinele maestrului, se transformă într-un nor de ceață gri și îi sare în ceas. În următorul moment, un val de flăcări îl înghite.

Zhao strânge în mână talismanul de hârtie, dar talismanul nu arde în foc, iar el nu simte căldura.

Zhao ezită și lasă la o parte talismanul. Se uită în sus la vortexul din flăcări care mătura întreaga peșteră, dar pe el focul nu-l atingea. Când focul se stinge, simbolul octogonal de pe perete cade pe jos cu un pic de noroi.

El îl prinde imediat și îl pune într-o cutie goală de țigări.

Apoi, părți mai mari din perete încep să se fărâmițeze. Zhao șterge murdăria și o pictură își face apariția pe perete.

Probabil din cauza vechimii, o mare parte din pictură era acoperită. Simbolurile erau foarte abstracte, erau împrăștiate peste tot ca o flux de conștiință. Poate că un arheolog putea s-o deslușească, dar

Zhao nu putea. El studiază pictura până când nu mai poate vedea și tot nu are idee despre ce este vorba.

Dintr-o dată, el Își pierde interesul și continuă să meargă. Brusc, se gândește la ceva, se oprește și se uită la peretele din depărtare. Lumina lanternei strălucește pe partea de sus a picturii, apoi 45 de grade în jos, poziția orei trei, apoi 45 de grade mai jos...

Atunci realiză el că pictura alcătuia un octogon gigantic și că fiecare colț avea un octogon mai mic.

Zhao se holbează la pictură și începe să se caute în buzunare: portofel, niște monede, carduri de credit, bonuri fiscale și, în sfârșit, o bucată mică de hârtie uzată ruptă dintr-o carte antică.