Guardian

Capitolul 43 - Pilonul Naturii

Zhao îl ține pe Shen ridicat de umăr și îl trage cu brațele încâlcite împreună, aproape într-o îmbrățișare. Din fericire, chiar și atunci când Shen era beat, tot se comporta frumos, nu vorbea prostii și nu se zbenguia ca un lunatic.

Zhao rămâne singur, are grijă în grabă de ceilalți și îl duce pe Shen în altă parte. Zhao glisează cardul-cheie și deschide ușa camerei de lângă a lui. Ezită și, într-un mod miraculos, decide să nu profite de situație.

Îl așează pe Shen în fund pe pat și îi privește expresia goală și anostă. Nu se poate abține să nu îi ciufulească părul drăgăstos:

-Dacă nu poți să bei, n-ar fi trebuit să mă ajuți. Unde mai găsesc pe cineva la fel de prostuț ca tine?

Shen se uită în sus în timp ce îi ciufulește părul și se holbează la el cu ochii mari, fără să clipească.

-Stai, o să-ți aduc un prosop ca să te ștergi pe față.

Zhao intră în baie și ia două prosoape. Pe unul îl înmoaie în apă rece și pe celălalt în apă caldă. Shen se așezase pe furiș în dreptul ușii, de Dumnezeu știe când, în liniște completă, cu o privire pătrunzătoare îndreptată direct către Zhao.

Privirea lui avea o gravitate și o tristețe care emanau o presiune imensă.

-Poftim, Zhao îi înmânează lui Shen un prosop.

Shen părea oarecum lent, el își ridică mâna doar după mult timp. Dar mâna îi trece pe lângă prosop și îl agață pe Zhao de încheietură, după care îl trage înăuntru într-un mod agresiv.

Zhao simțise de mult timp ceva anormal în legătură cu Shen în această seară, dar atitudinea lui față de această întorsătură de situație era de nerăbdare și entuziasm. El nu îi rezistă deloc și se lasă tras înăuntru cu ușurință.

Cu o voință formidabilă, Shen îl împinge în perete și își lipește buzele de ale lui, sfâșiind, acaparând și mușcând ca o bestie sălbatică.

Zhao aproape că simțea gust de sânge. Dorințele sale animalice se trezesc și, cu euforie, își slăbește strânsoarea de pe spatele lui Shen. Degetele i se strecoară sub cămașa lui Shen cu dexteritate și îi mângâie seducător spatele. Pielea pe care o atingea era mai rece ca temperatura normală a unui om, era ca un jad fin și tandru... doar că această piatră prețioasă îi sfâșia hainele într-un mod sadic.

Zhao își ridica capul în încurajare și îl lasă să se dezlănțuie.

El își extinde cealaltă mână în jos și se întinde cu intenție rea spre partea de jos a spatelui lui Shen, explorându-l în pantaloni.

Dar înainte să exploreze și mai departe, întregul corp îi este ridicat abrupt în sus. Asta îl ia prin surprindere, picioarele îi rămân atârnate în aer, iar corpul i se întoarce rapid la 360 de grade înainte să cadă pe spate, aterizând pe pat. Shen îl imobilizează violent.

Patul scârțâie. Din fericire, hotelul avea perne moi și plapume groase, așa că o căzătură nu ar durea. Zhao scoate un "au" pretențios și își șterge sângele de la colțul buzelor.

-Scumpete, ești prea fierbinte, chicotește el.

Shen îl privea de sus. Irișii negri i se agitau cu o afecțiune inexplicabilă, nespusă, dar covârșitor de profundă.

Un strat subțire de lumină roșie i se așternea pe față și, sub lumina slabă, arăta mai chipeș ca niciodată. Zhao admiră priveliștea și inima îi gâdilă cu senzații. El îi îndepărtează ochelarii, se ridică și îl trage pe Shen din jurul taliei. Îi dă jos gulerul cămășii și mâinile îi alunecă jos pe corp, fulgerând flăcări de pasiune în timp ce ce îi desfacea încet nasturii. Corpul bărbatului era dezvăluit și palid, dar nu era fragil.