Guardian

Capitolul 41 - Pilonul Naturii

Asasinul de Fantome aude agitația din spate și își răsucește încheieturile, avântându-și sabia către chipul de fantomă. El se întoarce și aproape că rămâne orbit de sfera gigantică în flăcări. Pentru un moment nu putea să vadă unde era Zhao, așa că începe să strige insistent, în pură disperare.

-Yunlan!

În timp ce era distras, chipul de fantomă nu se ferește, ci îi lasă sabia să-i taie masca. Într-un mod ciudat, Asasinul de Fantome ezită și își retrage sabia, care alunecă exact prin fața măștii. Se ferea la o parte, se pare că nu îndrăznea să-i distrugă masca.

Chipul de fantomă râde în hohote și se repede în față ca un nor uriaș de ceață neagră, grăbindu-se în direcția lui Zhao. Pelerina lungă îi flutură și absoarbe adevăratul foc Samadhi. Chipul de fantomă se așează în dreptul pilonului, cu fața spre Zhao, iar bestiile spirit se ascund în spate și înconjoară pilonul.

Zhao îi aruncă o privire mai îndeaproape chipului de fantomă și spune calm:

-Găina aia Bifang s-a dat mare că focul ei poate să-l ardă și pe Regele Maimuță. Dar nici n-a putut să-ți ardă pelerina de rahat, trebuie să fii o figură importantă.

Masca de fantomă se întoarce impasibil și se holbează la el:

-Nu vreau să te rănesc, Gardianule, mai bine ai sta la o parte.

Cu o mâna în buzunar, o parte din umeri i se ridică în sus. Nu era nevoie de vreo vorbă de stradă, figura lui deja arăta foarte mult ca un gangster experimentat.

-Wow, mi-e frică de moarte, pufnește el cu ipocrizie.

Asasinul de Fantome se grăbește în fața și îl trage pe Zhao în spatele lui, cu sabia întinsă în față. Protecția din gestul lui era prea evidentă, iar Zhao se uită la el confuz.

Încă de când apăruse acel chip înspăimântător de fantomă, Asasinul de Fantome nu se purtase normal.

Dar acum nu era momentul potrivit pentru asta. Zhao rămâne în spatele Asasinului de Fantome, bâjbâie prin buzunare și spune:

-Poate că pilonul se teme de foc... nu, pilonul suprimă și închide spiritele înăuntru. Eu suspectez că se teme de orice lucru care curge, inclusiv apa, focul, chiar și vântul. Doar că vântul normal, apa normală și focul normal sunt prea slabe, probabil?

Ochii înfricoșători de uriași de pe masca de fantomă zvâcnesc, holbându-se la Zhao.

-Gardianule, să fii prea deștept îți va aduce probleme. Au trecut atât de mulți ani, dar se pare că nu înveți niciodată.

Asasinul de Fantome urlă cu o voce înfiorătoare:

-Dacă îndrăznești să-i atingi un fir de păr, vei regreta că te-ai târât afară din "acel loc".

-Tu? cotcodăcește chipul de fantomă.

Asasinul de Fantome așteaptă ca să se oprească din râs și spune calm:

-Încearcă-mă.

Masca de fantomă se distorsionează și chipul se înalță ca un liliac gigantic, întinzându-și aripile și năpustindu-se în direcția sabiei amenințătoare a Asasinului de Fantome.

În același timp, Zhao alergă în altă direcție și o mulțime de bestii spirit se ridică din pământ, iar el le împușcă pe toate, una câte una.

Ochii chipului de fantomă sclipesc. Nu îi păsa că Asasinul de Fantome îi sfâșia spatele, lăsând o deschizătură de 30 de centimetri și că sângele îi țâșnea la o înălțime de peste 30 de centimetri. El fuge după Zhao sub orice preț.