Skipper

Capitolul 1.

        Astăzi nu l-am văzut, ceea ce mă duce cu gândul că nici nu s-a trezit încă după beția de ieri. L-am atenționat, am încercat să îi explic de atâtea ori că alcoolul nu o să alunge toată suferința din inima lui. Dar nu mă înțelege, ce-i drept nu sunt cel mai bun sfătuitor, însă îi sunt alături indiferent de situatie.  Amazoanca i-a frânt inima cum nu a mai avut nimeni tupeul sa o facă, iar eu nu am avut nimic de spus, doar l-am privit zi de zi cum se închide în el. As fi prea ipocrit să spun că l-am atenționat și în privința ei? Doar că era vorba de Skipper, tipul ăla popular, pe care toată lumea îl venerează și ar muri pentru un gram de atenție din partea lui. Cine ar fi zis că el o să sufere după o fată oarecare? Poate pentru că ei nu știu ce se întâmplă cu el în realitate, dar eu îl văd. Eu văd totul. Deși e un nesuferit uneori tot la cuvantul meu ajunge, ne-am învățat unul cu celălalt de-a lungul timpului. Îl știu de patru ani. Mereu spune că nici maica-sa nu îl cunoaște atât de bine, și lucrul ăsta îl sperie la mine. Însă amândoi știm că suntem persoane diferite în preajma părinților. Cu toții avem o față a noastră pe care o vom ascunde de cei care ne-au adus pe lume, poate o ascundem pentru că nu vrem să îi dezamăgim sau pentru că acea față nu corespunde cu nimic din ceea ce ei ne-au învățat. Dar povestea asta nu e despre mine sau despre părinții mei, e despre Skipper.

—Ce ți-a luat atât?întreb atunci când îi zăresc chipul șifonat

—Era aglomerat.mormăie indiferent

          O aglomerație care l-a ținut trei ore în trafic? Mă îndoiesc. Dar nu mă iau la contraziceri cu el, nu arată în stare. Îl întreb despre seara trecută, iar răspunsurile sale sunt foarte vagi și pare distras de ceva anume. Pe cine caută acum? Sunt zeci de oameni în curtea facultății, mă îndoiesc că persoana pe care vrea să o depisteze o să apară asa de nicăieri. Probabil după plecarea mea s-a întâmplat ceva interesant, l-aș întreba, însă mă uit la modul în care arată și nu cred ca sunt pregătit să îmi distrug toată săptămâna. De obicei era înaintea mea la cursuri, arătând impecabil, iar acum e îmbrăcat cu niste blugi și un hanorac. As râde groaznic pe tema asta, dar îl las să-și fumeze țigara în liniște în timp ce îmi beau cafeaua. Imi dau seama pe parcurs ce îl analizez că i-ar prinde mai bine lui cafeaua decât mie, asa că îi las jumătate din pahar. Îmi mulțumește, și după prima gură se strâmbă și zâmbesc. E atât de mahmur că nu își mai amintește ce fel de cafea pot să beau, ai spune că nu e un lucru atât de important să și-l amintească, dar e a zecea oară când văd fața aia crispată. De fiecare dată e mai amuzant, mai ales cand urlă că e teribilă. Chiar dacă îi place sau nu, cafeaua aia îl ajută să rămână treaz la cursuri asa că bea tot lichidul negru din pahar și imediat după îl aruncă.

             Ai crede că să fii cu cel mai popular tip e un privilegiu, dar eu nu caut să fiu valorificat de persoanele pe lângă care stau. Eu sunt cel singuratic, iar brunetul ăsta cu mintea creață se înconjoară de oameni de parcă n-ar ști prea bine de ce sunt în stare. Uneori pare a fi cea mai naivă persoană din lume, mă disperă, dar apoi iese aroganța la iveală și de acolo măcel pe nervii mei. Trecând pe hol e salutat de o groază de persoane, majoritatea de genul feminin, preferatele lui. Ar putea fi cel mai mare afemeiat pe care îl cunosc, a ras cand am spus asta. Apoi mi-a amintit că nu cunosc multă lume și a trebuit să îi dau dreptate.

—Doar mie mi se pare că toate se poartă  superficial când mă văd?

         Tonul ala iritat, dar totuși nemulțumit mă face să râd. Tocmai el caută pe cineva care nu e superficial?

—Vor să pară de rangul tău.

          Raspunsul nu îl face să se simtă mai bine, iar în mintea mea se derulează povestea unei relatii pe care a avut-o mai de mult. Dăduse peste o fată, una care era total opusă comportamentului său, o fată care am crezut că o să îl schimbe enorm pe Skipper. Era unică. Dar m-am înșelat, niciodată nu m-am înșelat mai mult ca atunci. Skipper a distrus tot ce era unic la ea apoi și-a văzut de drum. Mi-a parut rau de ea, ar fi trebuit să o avertizez, însă Skipper și-a jucat rolul atât de bine că m-a băgat și pe mine în ceață. Dar karma e cea mai mare târfă, nu? Amazoanca i-a arătat cum s-au simțit toate fetele cu care a fost. I-a trântit ego-ul de pământ apoi i-a râs in față. Tipa și-a jucat bine cărțile, sunt destul de impresionat. Doar că nu o să mai las asta să se întâmple. Skipper e ca fratele meu, iar dacă am invatat un lucru de la frații mei mai mari e acela că la familie nu renunți niciodată, indiferent de cât rău îți face.