Skipper

Capitolul 32

-la petrecere-

      Mă învârt pe aici având în mână un cocktail fără alcool, încerc să dau cu ochii de Skipper pentru că a fost nevoie doar de 15 minute în care să fiu prins într-o discuție cu un cunoscut și s-a făcut invizibil aparent. Locul ăsta e impresionant, de scump, dar și de sofisticat, de asta e scump. Poate și pentru că ar putea să locuiască 10 familii în vila asta, poate e conac, nu am idee. Petrecerea se ține în tot interiorul palatului, sunt oameni oriunde îți întinzi un deget. Nici nu știu a cui e ziua, doar mă bucur de cocktailul gratis și de muzica ce încă nu a de venit enervantă. Urmăresc un grup de oameni crezând că poate o să îl găsesc pe Skipper acolo unde merg ei atât de grăbiți. Și se izbesc în niște uși care se deschid în ambele sensuri apoi îi aud cum urlă JERONIMO, și sunetul la contactul cu apa mă lasă rece. Există o piscină interioară la parterul casei, sunt fascinat. E imensă, iar pe margine sunt mese amenajate cu bunătăți, sunt doar câteva persoane care au descoperit încăperea. Asta înseamnă că mă pot bucura de priveliștea cuprinsă de ferestrele albe uriașe din pereți. Ne aflăm undeva pe coastă, pot să văd plaja și valurile care se întrec să ajungă din ce în ce mai departe pe nisip. Vântul începuse să bată încă de când am coborât din mașină, sper că norii ăia nu aduc aia ploaia. Mă întorc și mă opresc pe marginea piscinei, nu am știut că o să fie și ea aici. Duc paharul la gură, urmărind-o aproape hipnotizat. Arată minunat, poartă o rochie neagră care îi scoate în evidență formele, îmi ridic privirea spre chipul ei după care beau din pahar și îl las undeva pe o masă. Sunt jalnic, îmi spun în timp ce ies izbind palma de ușa care se lovește de perete. Tipul cu care era o prinse de talie și s-a lipit de el, iar eu am plecat ca un fraier. Nu știu ce a fost cu reacția asta, cred că a fost mai mult un impuls. Oricum am treabă. După calculele mele Skipper trebuie să fie mort de beat pe aici pe undeva, deși încă nu a făcut scandal ceea ce înseamnă că ori nu e suficient de beat ori e mort. Urc la etaj și încep să deschid uși, mereu aceeași poveste. Deschid a treia ușă de la etajul ăsta și e întuneric complet, doar că aud sunete. Lovesc la întâmplare peretele din dreapta mea și becul se aprinde. 

—Juno... aud o șoaptă pe un ton interesant

    Nu apuc să înțeleg exact ce se întâmplă în fața mea din cauza luminii puternice, dar îmi aud numele rostit de Skipper și când mi se formează o imagine mai clară rămân nemișcat. Cine-i ăsta, Skipper? Tipul se ridică de pe Skipper având cureaua desfăcută la blugi și își culege tricoul de pe jos. 

—El e Baxter.zice pe un ton normal parcă tocmai ce mi-a citit gândurile

         ... sau oare să fi pus întrebarea cu voce tare? Sunt foarte bulversat.

—Nu mai spune.zic fără să îmi iau ochii de pe acel Baxter. Nu știam că ți-ai extins aria de preferințe, Skipper.spun apoi arunc o privire pe hol pentru că aud zarvă

—Eu, adică noi nu...

       Ce naiba se aude? Plec. Muzica nu mai răsună în boxe, nici nu mai e zarvă creată de mulțime, în schimb cineva strigă din living. Mă strecor printre oameni și ajung în față fix în momentul în care Maeve îi aruncă tipului un pahar cu bere în față și toată lumea exclamă uimită. Nervii o fac și mai atrăgătoare decât o face rochia aia sau machiajul sau tocurile sau orice altceva. Idiotul ăla strigă ceva nepotrivit si se alege și cu o palmă de la ea. De ce nu face nimeni nimic? O prinde de mână și deja sunt în drum spre ea. Îmi fac loc printre ei dând coate și brânci cui apuc. Când ajung acolo pun mâna pe umărul lui și zâmbesc.

—Ar fi frumos din partea ta să îi eliberezi brațul și să îi ceri scuze, nu crezi?spun serios

—Marș de aici!