Skipper

Capitolul 10.

-seara-

Urc scările rapid având în mână o pungă de la farmacie, a avut noroc pentru că am văzut una în treacăt și mi-am amintit de el. Descui ușa după care intru și o încui la loc. Imi las haina și pantofii la ușă apoi îmi trag de cravată mergând spre living. Televizorul e aprins, iar el doarme pe canapea învelit cu o pătură. Mă las pe vine și dau șuvițele crețe de pe frunte, pare că s-a abținut în cele din urmă.

—Hei.spun văzând că aproape se trezește

—E deja dimineață?întreabă, căscând

—Nu, e vreo cinci sau șase seara. Esti bine?

Aprobă dând din cap după care mă ridic și se așează într-un colț, făcându-mi loc și mie. Imi arunc cravata pe masă și încep să îmi desfac nasturii până la ultimul.

—Ai stat ceva... zice privind ceasul. Unde ati fost?

—Ce?mârâi privind în gol

Care noi? Despre ce mai vorbește acum? Îl privesc după care îmi ridic sprânceana așteptând să îmi răspundă.

—Te-am văzut cumpărând flori, deci te vezi cu cineva și nu-mi spui? Eu îți spun totul...

—Nu mă văd cu nimeni.

—Minți, nu stii să minți!șoptește râzând fals

—Tu oricum nu iti dai seama cand mint sau nu.șoptesc și râd

—De ce nu vrei să-mi spui?

—Pentru că n-am ce să-ți spun, Skipper!

—Atunci ce ai făcut cu buchetul ăla de flori?!întreabă și se uită la mine ciudat

—L-am lăsat într-un cimitir.zic la fel de zâmbitor

Surâd atunci când observ cum expresie feței i se schimbă și rămâne stânjenit și tăcut.

—Vorbești serios sau îți bați joc de mine?întreabă iritat

—Sunt serios.zic și îmi scot cămașa din pantaloni apoi mă las pe spate și închid ochii

—Ai stat până acum într-un cimitir?

—Nu, am condus câteva ore dus întors.

—Scuze...

Telefonul îmi sună din nou, îl iau apoi închid și îl pun pe modul avion. Pare rău, fraților. Ne vedem anul viitor, dacă e să fie. Mă uit la Skipper apoi las telefonul pe măsuță și îl prind de braț.