Capitolul 21

333 38 5
                                    

-următoarea zi-

        Mă trezesc din cauza soneriei de la ușă și îmi ridic capul din perna moale. Privesc preț de câteva clipe în jur apoi îmi sprijin mâna stângă în pat ca să mă ajut cu ridicatul, apoi văd că înca am tricoul lui în mână dar el nu e aici. La naiba să îl ia! Izbesc tricoul de pat după care mă ridic rapid și aproape îmi pierd echilibrul. Îmi pun palma pe frunte și pășesc ușor în drum spre ușa de la intrare. Deschid și întâlnesc curierul, cel care ne livrează mâncarea mai mereu. Îi răspund la salut destul de confuz și îmi întinde o pungă după care pleacă. Ce a fost asta? Intru în apartament și deschid punga, e mâncare, adică de obicei asta găsesc in caserole de genul ăsta. Simt un miros delicios și stomacul meu începe să facă scandal. Cine naiba îmi cumpără mie mâncare? Las punga pe masa din sufragerie și merg să îmi caut telefonul. Pariez că e o oră destul de târzie, singura mea bucurie e faptul că astăzi nu trebuie să lucrez pentru că altfel aș fi fost șomer acum. Recuperez telefonul din camera mea și văd că e ora 10:43, și o notificare de SMS. Îl deblochez și conversația cu Skipper apare pe tot ecranul.

 Skipper: ''Neața! A trebuit să plec la un curs...

      Sigur. Pe cine crezi că minți aici?

                  ... Ți-am comandat ceva de mâncare sper să te trezești până atunci. Ne vedem mai târziu. ''

       Cine ești și ce ai făcut cu Skipper? Nici nu știu ce naiba să îi spun înapoi. Nu înțeleg cu ce ocazie e atât de amabil cu mine. Îmi aduc aminte perfect cum ieri mă ura până la moarte. Las telefonul pe canapea și scot mâncarea din pungă pentru că foamea mă ucide în momentul ăsta. 

       Termin de mâncat într-un timp relativ scurt după care arunc ambalajele și verific ecranul telefonului. Mă simt lipsit de energie și chef și orice altceva, iar unele gânduri mă fac să mă crucesc singur la ceea ce am ajuns. Nu îmi mai place atât de mult să fiu singur, însă compania lui Skipper nu e cea mai sănătoasă, iar la altcineva nu pot să mă gândesc. Ce-i drept ceva se petrece, o schimbare care nu ar trebui. Nu aș vrea să ajung să tânjesc după atenția lui. E ciudat cum nu mă simt penibil, gândindu-mă oare câte fete au gândit asta despre el și cum toate au avut un final absolut nefericit. Firea mea narcisistă iese la suprafață și imaginea cu Skipper răvășit în diferite ipostaze și momente împreună îmi hrănește ego-ul care atinge cote maxime într-o clipă. E evident că am un efect asupra lui, dar e reciproc, cel puțin așa cred. Și întrebarea cea mai bună ar fi: O să fac... sau o sa facem ceva în privința asta? Răspunsul e unul singur și de neschimbat, acela fiind NU. Închid ecranul telefonului și merg spre baie pentru a face un duș ce ar trebui să îmi spele de la piele până la gânduri, fiecare lucru murdar să dispară, cu toate că am impresia că nici agheasma nu m-ar ajuta să mă curăț în situația în care sunt. 

      După duș mă pregătesc să ies într-o scurtă plimbare, vreau să văd cum se mai simte Wayne. Și poate, de ce nu, obțin niște răspunsuri legate de anumite vânătăi de pe fața unui anumit creț pe care e posibil să îl cunosc (mult prea bine). Oftez adânc realizând că fiecare discurs din mintea mea face cum face și tot la el ajunge. Cum e posibil?! Mă întreb asta ca un cretin de parcă refuz realitatea și modul nebunesc în care am ajuns să mă dispere. Du-te naibii, Skipper!

       Trec pe lângă mașină, luând-o la pas spre spital. M-am ales cu o stare de nervi și aș prefera să merg puțin pe jos, cu toate că nu am mai făcut asta de ceva timp și nici măcar nu sunt mare fan. Aș prefera de un milion de ori să fiu în scaunul confortabil al mașinii mele, cu muzica la maxim în boxe în timp ce conduc neavând vreun traseu stabilit. Sunt doar un om basic, unul neimportant, care își trăiește viața căutându-se pe el însuși în activități pe care oamenii le cataloghează ajutătoare. Îmi bag mâinile în buzunarele gecii și încerc cât de mult să rămân focusat pe drum, pe starea lui Wayne și pe modul în care voi aborda subiectele pe care vreau cu nerăbdare să le deschid. Sunt foarte ironic, zicând că aștept cu nerăbdare, pentru că îl știu destul de bine și pe Wayne și nu o să fie plăcut pentru niciunul dintre noi, mai ales că unul dintre ele poartă numele de Skipper. 

SkipperUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum