Skipper

Capitolul 8.

-dimineață-

Îi dau brațul jos de pe mine apoi îl prind de maxilar și îl zgudui puțin.

—Termină!mârâie mort de somn

—E deja 7, mortule. Nu trebuie să pleci?

—Bag...

Nu vreau să aud. Ies din cameră cu telefonul în mână, citesc noile mesaje ce au venit peste noapte și toată starea de bine mi se duce la naiba. Dar nu am de gand sa las asta să mă afecteze pentru toată ziua. Las telefonul pe masă și încep să pregătesc micul dejun. Îl întreb dacă vrea ceva, doar pentru că vreau să fiu drăguț, iar idiotul chiar vrea să îi fac si lui mâncare. Câteva minute mai târziu îl văd cum intră îmbrăcat în costum și râd subtil, văzându-i freza aranjată.

—Să nu uiți să o întrebi de vopsea.zic și își dă ochii peste cap

—Eu nu știu cum să scap de ea și tu...

—Oricum probabil deja s-a lăudat peste tot pe unde a fost cu tine.spun ca să îl enervez și mai mult

Deschide frigiderul într-un mod brutal și văd mâna cum îi zboară pe sticla de bere, dar imediat după se răzgândește și pune mâna pe energizant.

—Nu-mi pasă.zice și bea. Chiar nu-mi pasă.continuă și se așează pe scaun. Iti suna telefonul, iar numărul ăsta dubios. De ce naiba nu răspunzi să vezi ce vrea? Te suna de săptămâni întregi!

—Tu iar mă spionezi?întreb încruntat și îi trântesc farfuria pe masă

—Îți lași telefonul peste tot!

—Asta nu înseamnă că trebuie să îți bagi nasul!

—Ai pățit ceva?

—Doar stai în banca ta, Skipper.îl avertizez, ieșind

Am fost rău, dar nu suficient. Ma încui în cameră după care las farfuria pe birou și ies pe balcon. Ar trebui să răspund, de data asta mă sună alt număr. Fac pariu ca mă urăsc cu toții, dar nu am de ales. Ar trebui să aștept sa treacă și ziua de mâine măcar...

—Juno! îi aud vocea fratelui meu mai mare și mă blochez

—Hei, Mickey.șoptesc fara vlagă

—Te-am sunat de o groază de ori, cu toții. Ți-am trimis și zeci de mesaje! Ce se întâmplă cu tine? Atât de mult rau ți-am făcut să merităm asta?

—Îmi pare rău, am fost ocupat...

—Mereu esti ocupat, frățioare. Au trecut doi ani de cand n-ai mai dat un semn de viață și...

—Nu am banii.zic ceva mai curajos

—Ce bani, Juno?

—Tata a spus că fără bani nu am ce să caut acolo.zic apoi îmi ridic privirea spre cer