Capitolul 6.

417 47 11
                                    

-ziua următoare-

         Pășesc în "biroul" lui Wayne, asa cum îi place să-i zică propriei camere și închid ușa cu piciorul în urma mea, pentru că cele două sticle de JB îmi ocupa mâinile. Am iesit din casă, pe ploaie, pentru nesuferitul ăsta. Să spunem nu am venit doar din cauza insistențelor sale, puteam lejer închid telefonul și îmi continui somnul. Dar vestea se dă o petrecere pe aici a ajuns la urechile crețului, mi-a bubuit ușa jumătate de oră îl însoțesc. Nimic nu e gratis, oricum.

—Știam că o să vii.zice mândru și își pune picioarele pe biroul din fața mea

         Îmi dau ochii peste cap apoi trântesc cele două sticle pe suprafața de lemn și mă așez pe scaun, oftând.

—Ăia fac panaramă la parter.il anunt în timp ce îmi deschei paltonul și îmi întind picioarele

—Dă-i dracu.

           De ar fi atât de simplu să îi trimit la el. Wayne ia una dintre sticle și incepe sa imi vorbească despre lucrurile basic pe care le discutăm noi. În ultima vreme am fost atât de prins cu munca și drama lui Skipper că abia l-am văzut pe Wayne la față.

—Mergem la pescuit să recuperăm din timpul pierdut.zice se întinde după un pahar

—Sau am putea să luăm o cabana cu câțiva prieteni apropiați și să ne simțim bine.

—Dar mi-am luat o undiță nouă!zice dramatic. N-am apucat să o încerc, se pune praful pe ea...

          Fix pe mine m-a găsit, mare pescar la viața mea. Tot ce am agățat în ultimul timp au fost doar nervi, de la mici la enormi. Ii spun ca ideea lui nu e chiar genul meu, cu toate că face mutra aia supărată.

—Bă!

         Ușa se izbește de perete și ne uităm amândoi la nerodul care ne-a întrerupt discuția de intelectuali aici.

—Jos e mare party și voi stați ca babele aici!

         Da, Skipper, scuză-ne pe noi.

—Omule, Xenox a băut un butoi de bere și...

         Am ajuns aici de 15 minute și deja e beat sau drogat sau poate ambele. Imi povestește în fraze foarte neinteligibile ce se întâmplă la parter și îl privesc fascinat. Wayne incepe sa vorbească de parcă nu-i vine să creadă, doar ca să-și bată joc de el. Incepe sa enumere o groaza de interjecții, făcându-l pe Skipper să povestească cu mai mult curaj, iar Wayne râde fals și îl trimite la parter, zicând că venim imediat să vedem și noi. Cand văd ușa închisă iau sticla și o desfac după care beau un gât serios auzind cum pufnește amuzat.

—Cum poti sa trăiești cu el? La câte ți-a făcut...

           E Skipper, stiu ca nu e rău.

—E încă un copil, Wayne.spun indiferent

—Il protejezi prea mult.

SkipperUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum