Skipper

Capitolul 35

-peste 2 zile-

        Ies din mașină și merg spre facultate. Sunt mort de oboseală, de foame și de toate, dar măcar mi-am rezolvat lucrurile importante de la muncă. O să îmi iau ceva sandwich de pe aici după ce termin cursul la care oricum am întârziat. Skipper a plecat de dimineață la facultate, iar cursul ăsta îl avem împreună și din ce a zis încă nu a sosit profesorul. Ajung pe hol și dau mâna cu vreo doi băieți. Merg rapid spre clasă și intru fără să bat la ușă. Îl caut din mers pe Skipper, nu îl văd din prima, dar fac contact vizual cu Maeve și amândoi ne întoarcem privirile instant. Urc scările la Skipper și mă așez pe scaunul liber de lângă el.

—Ai întârziat, rămâi la tablă, domnule.spune Skipper și îmi face semn să plec, imitându-l pe prof

—Taci dracu.spun și casc adânc

      Surâde și se lipește cu spatele de perete stând întors spre mine. 

—O să vorbești cu ea?întreabă și îmi mut privirea pe ea

     Stă în primul rând de bănci, nu vorbește cu nimeni, doar privește în jos spre telefon poate sau spre notițele din caiet. 

—Astăzi nu cred.răspund fără chef

—Dacă vrei pot să îi explic eu situația...

—Hai să nu o facem mai complicată decât e.zic amuzat

—Ce?! Crezi că nu pot să ajut?

—Cred că această situație îți depășește calitățile, Skipper.spun șarmant

—Spune cel care a creat-o.

—Eu am creat-o?întreb ușor iritat. E numai vina lui Angelo.îmi amintesc brusc și îl caut prin sală, dar nu îl găsesc

—Cu ce e vinovat Angelo că nu ai mai ajuns tu la întâlnire? El și-a făcut alegerile pentru viața lui.

—Din păcate pentru el alegerile lui m-au afectat pe mine și acum vreau să îl afectez și eu pe el. Dacă îl vezi să îi spui că am să îi dau ceva.

     Nu apucă să comenteze pentru că ușa se deschide în viteză și se face liniște brusc. Începe teroarea. 

     Trec cele două ore de curs și primim o pauză de jumătate de oră, îl iau pe Skipper cu mine și mergem să ne luăm ceva de mâncare de la una dintre simigeriile din zona facultății.

—Mai încet!strigă în urma mea pe alee

—Nu cred că ai înțeles cât de foame îmi este, Skipper.zic fără să schimb ritmul pașilor mei

—De ce nu ai mâncat acasă?

—Pentru că nu am timpul tău.

    Tace și instant regret ce am spus. E din nou angajat la statul degeaba, din cauza episodului cu drogurile a fost dat afară de la job. Oricum, îi trece repede, probabil nici nu i-a păsat pentru că imediat ce ajungem mă întreabă ce vreau să mănânc, face el cinste. 

    Îmi primesc mâncarea și deja încep să înfulec mergând spre facultate. Intrăm in curte și ne așezăm pe o bancă, singura liberă.

—Cât timp mai avem?întreb desfăcând al doilea sandwich

—17 minute.zice rapid

—Bun.zic și mușc din mâncare

—Vrei să ieșim diseară?întreabă 

—Unde?

—Party.

—Nah.zic deja luându-mă durerea de cap