Skipper

Capitolul 20

-următoarea zi-

       Ora 09:06 când ajung în final acasă. Îmi las cheile, geaca și papucii la intrare apoi îmi dau tricoul jos mergând direct spre baie. Am nevoie de un duș rece să mai stau treaz câteva ore dacă se poate. Eram gata să pun mâna pe clanță de la baie dar mă găsesc deschizând ușa de la camera lui Skipper. E aici. Momentan cel puțin. Îmi forțez ochii să mai stea deschiși puțin și merg să fac ce mi-am propus încă de când mă aflam la secția de poliție și scriam declarația. Ajung în baie și petrec aici câteva minute după care ies având un prosop în jurul taliei. Mici picături de apă îmi cădeau din păr pe umeri și de fiecare dată ma simțeam de parcă mă lovea cineva cu un topor. Am nevoie de somn, patul urlă după mine. Vreau atat de mult să îmi închid ochii măcar pentru o oră sau poate două, doar vreau să... Îmi dau singur două palme de înviorare apoi deschid dulapul și îmi scot niște pantaloni de schimb pe care îi îmbrac imediat în timp ce înăbușesc un căscat adânc. Îmi găsesc ceasul undeva aruncat pe birou și mi-l pun la mână după care setez câteva alarme care ar trebui să mă țină treaz și cât de cât cooperant cu șeful și colegii de pe proiect. Cu toate că am încercat nu am reușit nici în ruptul capului să obțin o zi liberă sau măcar puțină înțelegere la faptul că nu am mai dormit de peste 24 de ore. Bănuiesc faptul că nu toți suntem oameni. Îmi deschid laptopul apoi cele câteva aplicații unde se vor face meeting-urile și ies. E timpul pentru o cafea mai neagră decât sufletul otrăvit al lui Skipper. 

    Cât timp mă foiam prin încăpere prințesa și-a făcut apariția, s-a oprit in tocul ușii și a început să mă analizeze de parcă nu mă mai văzuse niciodată. Îi arunc o privire scurtă apoi încep să învârt în cană cu o lingură lichidul fierbinte ce are să mă țină în viață astăzi.

-Nu arăți prea bine... constată și nu spun nimic. Cum e Wayne?

  Wayne... Beau o gură de cafea și regret imediat decizia pentru că buzele și gâtul îmi sunt arse în cel mai neplăcut mod. Sincer, cred ca Wayne e mai bine decât mine în momentul ăsta. 

-Cine te-a învinețit?întreb imediat ce ajung cu fața spre el

-Nu cred că e mo-...

-Nu cred că mai vrei să îmi ascunzi informația asta, Skipper!strig nervos

         Tresare mai mult surprins decât speriat și luându-mă după privirea lui ce ma evită pare că vrea să găsească o cale de scapare din subiectul ăsta. Nici nu pot să îmi dau seama de unde am avut atâta energie să folosesc tonul ăla ce l-a îngrozit. Cer e că pare să se gândească dacă e cazul să îmi spună ce se petrece, ceea ce aș recomanda. Sunt mai mult decât sigur că nervii mei nu țin cont de nivelul scăzut de energie pe care îl am și cumva o să fiu perfect capabil de o nouă ceartă.

-A fost Wayne.zice și își ridică privirea nervoasă spre mine

        Auzul îmi joacă feste sau Skipper își bate joc de mine?

-Ce..?întreb neîncrezător

-Ne-am batut și... după cum vezi eu am cam pierdut.

-De la ce v-ați luat?întreb după care îmi ling buza de jos pentru că încă simt durerea provocată de lichidul înfierbântat

-Nu mai știu.mormăie

-Cum adică nu știi? Ești imbecil? Îți iei bătaie și nu știi de ce?  

-Ajunge, nu mai vreau să...

-Te-am întrebat eu ce vrei? Răspunde la întrebare și nu mai fi copil!

-Ca să ce?urlă înapoi. Te duci să îl învinețești pentru mine? Normal că nu, sunteți prieteni foarte buni! Nu mai am chef să fiu subiectul vostru de ironie.zice și dă să plece

-Despre ce vorbești?mârâi ceva mai calm și îl prind de tricou apoi îl trag înapoi

-Lasă-mă!strigă iritat

         Îl întorc spre mine apoi îi imobilizez brațele care continuau să mă îndepărteze lovindu-mă. Îmi împing bazinul in al lui și se lipeste cu fundul de dulapul de bucătărie mârâind o înjurătură în barbă. Se uită în jos apoi la mâinile sale pe care le țin strâns de încheieturi de o parte și de alta. Pot să simt tensiunea care îi face corpul să intre puțin în panică, mă privește rapid apoi își strânge pumnii.

-Ce faci? Dă-mi drumul.zice pe un ton fals de calmitate

-Nu pleci de aici până nu aud de la ce v-ați luat.spun zâmbind

       Are o privire atât de pierdută, nu înțeleg dacă vrea să mă pocnească sau pur și simplu să plângă până îl las în pace. Probabil ambele variante sunt corecte luând în vedere personalitatea duală a lui Skipper. Cumva mintea lui pare că a copt un plan cu care să se salveze. S-a sprijinit comod de blatul de bucătărie și nu mai opune niciun fel de rezistență. Deci vrei să stăm aici până unul din noi cedează? Îmi privesc ceasul de la mână și îmi dau seama cât de nenorocit e. Mai am câteva minute până începe ședința. Deci așa vrei să jucăm? Zâmbesc ca răspuns la rânjetul lui apoi îi eliberez mâinile și mi le bag pe sub tricoul lui. Îi mângâi pilea fierbinte apoi urc spre spatele lui, mă lipesc de el cu totul și îi atac gâtul cu săruturi. E atât de răvășit că reflexul lui de a se retrage a cedat imediat. Mă joc cu el puțin, amăgindu-l cu câteva atingeri mai apăsate pe spate și îl aud cum respiră sacadat. Îmi scot mâna dreaptă de sub materialul tricoului și îl prind de maxilar făcându-l să icnească de durere. O vânătaie mică de pe linia maxilarului e fix sub degetul meu, îl dau la o parte apoi sărut locul în semn de ''îmi pare rău'' după care mă îndepărtez câțiva centimetrii ca să îl pot privi. Cobor încet degetele spre mărul lui Adam și văd cum înghite în sec, ceea ce îmi provoacă un mic zâmbet în colțul gurii. Văd cum își linge buzele uscate și mintea mi se blochează complet. Am spus că vreau doar să mă joc cu tine, nu să savurez momentul. Vezi ce îmi faci, Skipper? Mă înnebunești. Ador asta, dar nu e în regulă. Eu nu sunt așa, nici tu nu ești. Doar că... Îi privesc ochii verzi cum mă analizează parcă așteptând cuminți să vadă următoarea mea mișcare, vrând mai mult. Doar că realitatea m-a lovit din nou, și mă tem că nu va exista nicio continuare. Întorc obrazul în momentul în care vrea să mă sărute și observă asta din timp pentru că își intoarce capul spre dreapta, total opus mie. 

-Baftă.spun retoric uitându-mă în jos apoi mă apropii foarte mult de el ca să iau cana de cafea de pe masă. O să ai nevoie.șoptesc și ies

       Imediat cum ies aud un zgomot puternic în urma mea și strâng cana mai tare în mână. De ce mă simt groaznic? Pentru că știu că el se simte penibil acum, doar că... nu știu. Nu vreau să îl rănesc, cu toate că uneori merită. Mă așez pe scaunul de la birou și intru în ședință.

-mai târziu-

Nu m-am putut concentra pe niciun subiect din discuțiile avute pe toată durata apelului. Cu toate că sunt treaz, mintea mea alege să găsească energie amintindu-și ceea ce s-a întâmplat dimineață. Nu l-am mai văzut de câteva ore pentru că nici nu am ieșit de aici decât o singură dată să merg la baie și nu am auzit niciun sunet în restul apartamentului. În final se termină ședința și gasesc o portiță de scăpare. Restul zilei mă fac nevăzut de pe platformă și închid laptopul. Mă ridic de pe scaun fiind înțepenit de spate apoi mă întind și casc. M-aș arunca direct în pat, doar că nu se poate. Ies din cameră și merg spre ușa de la camera lui. Bat o singură dată ca să îmi anunț intrarea și deschid ușa. Stă pe pat cu laptopul în brațe și își dă ochii peste cap când vede că ma apropii după ce am închis ușa.

-Pleacă!strigă supărat și ascunde ecranul laptopului trăgându-l mai mult spre el

     Nu pare că am întrerupt un moment compromițător, așa că mă fac singur bine veni. Mă întind lângă el în pat, pe burtă având fața spre el. Strâng perna în brațe și îi inhalez parfumul dulce în momentul în care inspir adânc. Ochii mi se închid instant și aproape adorm.

-Vorbești serios? Ai camera ta!

-Nu mai fi așa țâfnos.mormăi

-După ce mi-ai fă-... 

     Da, Skipper. Spune-mi ce ți-am făcut. Chiar vreau să aud și partea ta de poveste. Și se face liniște totală. Îmi ridic brațul stâng și îi spun să vină lângă mine, dar cum era de așteptat mă ignoră. Nu mai am energie să mă ridic așa că îl las în pace. Ca să am siguranța că nu dispare iar îi prind marginea tricoului în pumn și mă las furat de somn.