Skipper

Capitolul 27

-luni-

       Cobor din mașină și îmi arunc ghiozdanul pe umăr după ce trântesc ușa la mașină. Aud și cealaltă portieră închisă și apăs pe cheie, blocând toate ușile. În sfârșit a venit și ziua asta, nu am așteptat-o cu entuziasm. E prima lui zi la facultate după toată povestea care a fost. Îl privesc și ceva din mine crede că Skipper și-a luat diploma de actor la dezintoxicare. Poartă pe chip un zâmbet copleșitor de real, îmi aduce aminte de idiotul naiv cu care eram obișnuit acum mult timp, lucru care mă bagă foarte mult în ceață. Iubesc asta la el, fericirea, cu care îi stă atât de bine. Doar că nu știu cum o să fie când se va lovi de bârfele create în timpul ăsta. Merg odată cu el spre sala de curs privind sceptic în jur. Mă urăsc pentru că nu pot să par atât de neafectat de modul în care suntem priviți, așa cum e el. Și faptul că aș fi în stare să am o ieșire nervoasă cu oricine deschide pliscul mai mult decât e nevoie, oh doamne, nu e ca și cum nu am mai făcut asta. Mi-e groază de mine când mă gândesc câte aș face pentru el, însă în același timp știu zeci de lucruri pe care nu le-aș face. Vezi în ce fiasco m-ai transformat, Skipper? Sau poate ai dreptate, nu e vina ta, tu doar îți continui șirul vieții iar eu am intervenții abuzive. Continui să îl privesc cu coada ochiului, văd cum în treacăt își salută unii dintre prieteni, care îi răspund numaidecât.

—Vrei să mâncăm în oraș în pauză?mă întreabă, dându-mi un ghiont subtil

    Aprob. Privesc drept în față, căutând cel mai bun drum spre sală, doar că printre toți studenții Lilith se face cea mai observabilă, la fel ca disprețul meu printre nervișori. Îl împing pe Skipper pe alt hol și protestează.

—Ce faci?! Sala e în dire-...

—Taci naibii!zic scurt

   Nu am chef de lingușeala ei, nu au decât să se frece unul de altul când o să se vadă fără mine.  Îmi întorc ceasul de la mână să văd mai bine cât timp mai avem la dispoziție și simt cum sunt lovit din față și zeci de foi zboară pe tot holul. Mă dezechilibrez destul de rău, dar reușeșc să rămân în picioare. 

—Nu auzi când îți spun să te dai?strigă tipa de pe podea uitându-se la mine cu ură în timp ce își strânge foile

—Tu ești aia care trebuie să se ferească, păpușă.zice Skipper privind-o de sus

—Nu știam că sunteți surzi amândoi, păpușel!răspunde rapid

     Skipper râde și eu îi culeg câteva foi și un caiet rămase prin apropirerea mea.

—Îmi pare rău.spun și i le înmânez

      Le ia după care pleacă nervoasă. 

—Ce draci avea pe ea.comentează Skipper amuzat

—Să mergem.spun încetând să mă mai uit după ea

      Ajungem la curs, după ce am ocolit și am avut și incidentul ăla, fix cu un minut înainte. Ne așezăm pe locurile noastre și facem liniște. Îmi las ghiozandul pe podea, îmi scot un caiet și un pix apoi îmi sprijin coatele de masă și mă uit în jur. Simt cum Skipper se uită în continuu la mine, asta în timp ce câteva persoane din sală îl scanează rapid și se întorc să discute, foarte subtil. Oare cât o să dureze această fază? Se vor plictisi vreodată să vorbească despre tipul ăla bogat care s-a drogat și s-a culcat cu toate fetele din facultate? Mda. Îmi sprijin bărbia în palmă și mă uit la el.

—Ce-ți trebuie?mârâi

    Oftează cu un rânjet subtil pe buze și se uită în altă parte. Mă uit și o văd pe Lilith la câteva scaune distanță, în fața noastră.