Skipper

Capitolul 37

—Ce cauți aici?îl întreb pe Angelo cu tot calmul din lume

—Nu e treaba ta.zice pe un ton ciudat

—Ești beat.constat iritat la maxim

—Din nou, îți spun că nu e treaba ta! Intră înapoi și lasă-mă!zice nervos și începe să bată din nou la ușă

—Angelo!strig extrem de tare că aproape mă sperii și pe mine

      Se uită la mine și nu mai bate la ușă, nu mai zice nimic. Nu vreau să știu ce venă îmi pleznește acum pe frunte, dar dacă nu ar exista consecințe l-aș izbi de toți pereții.

—Pleacă. Nu repet de două ori.spun calm

—Nu pot, trebuie să vorbesc cu ea...

—Ești beat, nu știi să vorbești, mai ales cu ea. Iar eu nu te vreau în preajma ei. Mâine vreau să ne vedem să discutăm ceva.

—Dar... E iubita mea, omule. Ce treabă ai tu?!

—Mâine, Angelo. Când o să fii ceva mai lucid o să putem discuta. Vrei să îți dau în scris?

—Nu sunt beat! Vorbește acum!

—Deranjezi tot blocul, nu repet a doua oară.zic și îmi strâng pumnii

—Aha.zice apoi se uită la ușa la care bătea și la mine după care pleacă

       Intru înapoi in apartament și închid ușa. Realizez că Maeve a stat ascunsă după peretele de lângă ușă în tot acest timp. 

—Crezi că Faith e bine?întreabă îngândurată

—O să îi dau un mesaj să aflăm.spun și mă schimb în pijamale 

        Îmi caut telefonul, dau mesajul și trec vreo câteva minute bune și nu primesc niciun răspuns. Maeve s-a dus să facă niște ceai, iar eu m-am pus pe canapea. Nu suport așteptarea asta. Apelez numărul ei și pun telefonul la ureche. Încerc și a doua oară și răspunde. Răsuflu ușurat auzindu-i vocea somnoroasă care mă întreabă ce s-a întâmplat.

—Ești în regulă?întreb rapid

—Da. De ce nu aș fi?mormăie

—Acum câteva minute l-am alungat pe Angelo de la ușa ta... Nu l-ai auzit cum bătea?

—Ce?șoptește și se face liniște pentru câteva clipe. Chiar a venit. Ce imbecil! Nu sunt acasă, Juno. Am plecat să dorm la o colegă pentru că tot îmi dădea mesaje și îmi spunea că o să vină la mine.

          Mai vorbim un minut sau două și o las să doarmă la loc. Mi-a zis să nu îi fac nimic, dar e cam târziu pentru asta. Merg în bucătărie și Maeve îmi întinde cana de ceai. Îi mulțumesc apoi îi spun că e în regulă pentru că nici măcar nu e aici. 

        După ce bem ceaiul ne întoarcem la somn. Mă așez pe partea mea de pat și mă învelesc. Se așează și ea apoi se face întuneric total în cameră. Aș vrea să mai pot adormi la loc acum. Nervi și-au făcut din nou simțită prezența, am suficientă energie să plec să îl caut pe Angelo prin tot orașul dacă e nevoie. Nu pot să cred că mai de mult îl consideram băiat deștept. În momentul ăsta chiar cred că nimic din ce am crezut până acum despre oameni nu e adevărat. Am greșit de prea multe ori.

—Ești bine?aud din dreapta mea și îmi întorc privirea spre ea

      Dacă am greșit și în privința ta?

—Cred că ar trebui să plec, Maeve.spun și mă ridic 

—Cum dorești...

       Mă îmbrac rapid, îmi iau hainele pe mine și restul lucrurilor apoi ies. O aud cum încuie ușa în urma mea după ce i-am spus că îmi pare rău. Cobor rapid, ceasul e undeva în jur de 3 parcă. Urc la volan și plec în viteză spre casă.