Skipper

Capitolul 22

-seara-

          Mă întorc acasă în jurul orei 20:30 fiind destul de năucit de cap din cauza unor chestii pe care le-am aflat de la Wayne. Unele erau evidente, cum ar fi faptul că ceva s-a schimbat la Skipper, mi-e imposibil să nu observ asta, doar că nu e singurul care trece prin așa ceva. Wayne obișnuia să fie o persoană responsabilă, ura drogurile, o ura pe Charlotte... și în niciun caz nu era interesat să își petreacă timpul cu una din fostele lui Skipper. Intru în apartament și mă opresc în fața ușii de la bucătărie. E conștient că mă uit la el, dar nu îl interesează. Telefonul e mult mai important decât mine până la urmă.

—Credeam că nu o să te mai apuci de droguri.zic simplu

—Nu m-am apucat.mă asigură având aceeași atitudine distantă

—Charlotte e motivul?

—Nu am treabă cu târfa aia.răspunde imediat

—Wayne are. Înseamnă ceva pentru tine?

        Furia din privirea sa nu mai e îndreptată spre ecranul telefonului ci direct spre mine, de parcă era interzis să îi amintesc asta. Mare păcat.

—Wayne nu are decât să se spele pe cap cu ea. I-am arătat o mie de motive să o lase dracului, dar se pare că e mai imbecil decât am crezut în principal. 

—De ce să o lase?

—Văd că imbecilitatea se răspândește printre ăștia mai mari.constată ironic

—Nu mai fă pe deșteptul.mârâi

      Își aprinde o țigară după care se lasă pe spătarul scaunului si sufă tot fumul spre tavan. La rândul meu mă fac confortabil pe scaunul din fața lui, după ce mi-am dat geaca și adidașii jos.

—Ai fost la Wayne să înțeleg?întreabă reținut

—Da, pare că e mai bine.

—E bun atunci.zice evitându-mi privirea

    Ceva nu îmi spui Skipper, ceva ce nici Wayne nu a vrut. Ce îmi ascundeți? Mă simt mai mult decât paranoic zilele astea. Pentru că acum eram bine și brusc sunt lovit de tot felul de întâmplări bizare.

—Vorbește, Skipper.

—Ce?întreabă și se sprijină într-un cot de masă

—Tu, Wayne, amazoanca, clubul ăla și drogurile.

—Nu vreau să fii parte din asta.răspunde serios. Dacă e să se ajungă la mine, nu vreau să te implic. Nu am ce să îți zic.

      Sună grav. Amintindu-mi de cătușele lui Wayne acum realizez cât de grav este cu adevărat. Renunț pe moment la a mai pune presiune asupra lui cu subiectul ăsta și mă ridic de la masă cu ideea că ar trebui să îmi fac ceva de mâncare. Încep să mă învârt prin încăpere aducând pe blatul de bucătărie câteva alimente pentru un sandwich. Caut un cuțit în suportul de vase și îl aud cum își drege glasul brusc. Mă uit la el întrebător și găsesc ceea ce căutam imediat după.

—Suntem okey?

—Hm?îngân neștiind la ce se referă

—Știi că am avut discuția aia... În care ai spus că încep să implic sentimente și nu e în regulă?

—Da.zic și tai o felie de cașcaval pe care o mănânc imediat după

—Am rezolvat, nu o să se mai întâmple.

    Ce? Cum adică? Mă întorc cu fața spre el neștiind dacă ar trebui să râd sau să mă îngrijorez în situația asta.

—Nu o să mai implic sentimente, până și Lilith a spus că nu e în regulă în situația noastră și că dacă fac asta distrug tot. Așa că o să încetez să mai fiu ciudat.