Skipper

Capitolul 30

-în timpul nopții-

      Aud vântul șuierând cu putere în spatele meu și îmi trag pătura mai bine pe mine. Pun mâna pe materialul gros și atunci realizez că nu sunt în patul meu. Găsesc telefonul bâjbâind prin pat și văd că e puțin după miezul nopții. Stai așa, cu ce sunt învelit? Pare a fi o pătură, chiar foarte călduroasă. Să înțeleg că i s-a făcut milă de mine? Activez lanterna și văd că ea a adormit grămadă pe partea ei de pat, cu fața spre mine. Laptopul stă la picioarele noastre, îl iau și îl pun jos cu grijă. Dau perna separatoare în spatele meu și ajung mai aproape de ea. Câtă necioplire are putea să fie din partea mea dacă îndrăznesc să o trag de pe marginea patului mai aproape de mine și să o învelesc. Chestia e că nici nu vreau să o sperii. În orice scenariu din capul meu în momentul în care o ating tipa asta o să mă omoare de spaimă. Închid lanterna și mă pun cu capul pe pernă. Nu mai pot să adorm și mi se face destul de cald. Îi pasez ei pătura și îmi dau tricoul jos. 

     Trec câteva minute bune în care am dormit iepurește și ea se tot foiește. Se ridică brusc și își dă bluza jos, problema e că în momentul în care s-a întors la somn a căzut direct pe mine și am paralizat total, la fel și ea.

—În apărarea mea îmi era cald.mârâi luând și mai tare foc pentru că îi simt pielea lipită de a mea

      Se ridică panicată și deja văd urmează să urle la mine. E prea întuneric să îi disting chipul, iar tăcerea ei nu e semn bun. Nu vreau nici să sfârșesc cu o unghie în gât așa că nu luminez situația.

—Maeve.zic și mă ridic la același nivel cu ea

       Îi ating genunchiul care e undeva în zona pieptului pentru că s-a ghemuit toată pe mijlocul patului.

—Ești în regulă?

—Ăm?

     A sunat ca și când am trezit-o din somn. Dacă aș cunoaște-o aș încerca să rezolv, dar acum mi-e teama să fac orice. 

—Vrei să plec?

—Nu...

     Se sprijină de mine cu totul și sunt mai confuz ca niciodată. Îi înconjor trunchiul cu brațele, palmele mele îi ating pielea rece și se unduiește încet, lăsându-se pe mâinile mele, literalmente. Mă străduiesc pe cât pot de mult să nu întrec măsura. doar să o așez cu capul pe pernă. Îi dau tot părul pe partea strângă și o așez cu spatele la mine, având brațul drept pe sub ea. Trag și pătura peste noi și se foiește și se apropie de mine până nu mai există spațiu între spatele ei și abdomenul meu. Mâine dimineață o să mă omoare. Deja o face. Tensiunea cu care trăiesc acum e un chin mai mare decât ce are să îmi facă dimineață. Și totuși e atât de rece. Îmi încordez doar puțin brațele și ajung să o întorc cu fața spre mine. Mă simt ciudat că e așa ușor de manevrat, dar în același timp mulțumesc cerului. Îmi poziționez mâinile pe corpul ei astfel încât să stăm amândoi bine și adorm.

-dimineață- 

     Sună prima alarmă și mă trezesc instant că nu știu unde e telefonul. După ce îl găsesc le opresc pe toate. E deja ora 7, la naiba! Mă uit la ființa ciufulită și pe jumătate goală cum nu are nicio reacție, doar stă lipită de mine. Chestia e că ăsta e momentul în care fac pe Cenușăreasa. Reușesc să mă ridic fără să o trezesc și îi construiesc în locul meu un baraj din perna de separare și o parte din patură. Îmi iau telefonul și ies. Îmi îmbrac hainele și încalț papucii după care mă uit la ușă și văd un cuier de chei. Nu pot să o las cu ușa descuiată. Verific cheile și iau una de rezervă de la ușă apoi ies și încui.

     Merg rapid la mașină și urc. Pornesc motorul și imediat ce ies din parcare împroșc tot trotuarul cu apa care s-a format pe marginea șoselei. Încă mai cad picături de apă pe parbriz și e foarte răcoare afară, chiar nu e vreme bună de mers la birou.