Skipper

Capitolul 39

-seara-

       Bat cu pixul în masă, simțindu-mi până și respirația spionată cu atenție. Îl ascult pe manager vorbind, dar nu mă pot concentra deloc. Zuri s-a ridicat din pat și s-a dus la ușa din sticlă a balconului. Îl privesc cu coada ochiului cum iese apoi văd că s-a terminat ședința. Îmi dau căștile jos și închid laptopul, mă ridic și merg după el.

—Crezi că Moose ar fi vrut să o vadă pe Faith?întreabă îngândurat

     Știu că amândoi ne gândim la aceea zi, Faith nu ar trebui să afle vreodată că motivul pentru care s-au separat a fost pentru că tata ne-a amenințat. 

—Nu știu, tu ești cel care ar trebui să știe asta, petreci mai mult timp cu Moose decât o fac eu.

—Nu vorbim chestii despre trecut.

—Atunci cum aveți de gând să mă ajutați să trec peste? Am trăit până acum ignorând totul, dar nu a funcționat. 

—Asta pentru că nu am fost prin preajmă, odată ce ne-am separat ne-ai asimilat și pe noi cu aceea perioadă nenorocită.zice și se prinde cu mâinile de balustradă privind în jos

      Vântul îi ciufulește părul negru așa că își scutură capul și se întoarce cu fața spre mine.

—Ce te ține aici, Juno?spune și se uită fix la mine care doar mă sprijin de tocul ușii cu mâinile încrucișate la piept. Când te-am adus aici prima oară am crezut că poate independența o să te ajute, o să vezi lumea de unul singur și o să îți dai seama că merită să trăiești liber. Credeam că asta o să te ajute să te vindeci. Îmi pare rău că am crezut că știu ce e mai bine pentru tine.

—Nu asta faci și acum? Presupui că dacă vin cu voi o să fiu bine?zic ironic

—Încerc să caut soluții, nu spune nimeni că sunt cele mai bune. Mi-aș dori totuși ca asta să fie, pentru că ne lipsești.

—Au trecut 7 ani...

—În care am încercat să dăm de tine, iar ce am primit în schimb au fost telefoane închise în nas și răspunsuri reci și indiferente.spune calm. Nu spun că nu ai avut dreptul să ne faci asta, pentru că niciunul nu a fost în locul tău. Cu toții știm că tu ai fost cel mai abuzat dintre noi, chiar daca Mickey nu vrea să vadă asta, are motivele lui, cu toate astea tot ce vrem e să îți fim alături. Nu o să avem o familie fericită, dar măcar o să fim uniți. 

—Nu are niciun sens să vin pe capul vostru, Zuri. M-aș simți în plus, nu vreau să...

—Nu aș lăsa asta să se întâmple, nu știu cum crezi că e viața noastră acolo... Dacă ne întrebai vreodată cum mai suntem și ce mai facem probabil ai fi aflat că ne-am dezvoltat o afacere și ne-am luat o casă. Cam astea sunt toate realizările noastre. E doar liniște.

        În mintea mea fiecare din ei deja avea o familie a lui... Mereu am crezut că Mickey și-a găsit pe cineva, măcar el.

—Gândește-te la asta, Juno. E un fel de restart în viața ta, alături de noi. 

        Nu știu, chiar nu știu. Nu aș putea să plec de aici. Eu... Cum rămâne cu Skipper, Maeve, Faith... Probabil nici nu contează, ei ar fi la fel de bine fără mine. Eu nu contez așa de mult. Nu simt că fac parte din viețile lor la fel cum fac și ei parte din viața mea. Am fost mereu singur, în umbra lui Skipper, iar într-o zi lucrurile s-au schimbat. Nu știu dacă a fost ceva care să îmi facă bine sau care să îmi facă mai mult rău. Nu mă simt aparținând acestui loc, nu mă simt aparținând niciunde. 

—O să mă mai gândesc.răspund și mă întorc în cameră

—E în regulă dacă rămân aici în seara asta?