Skipper

Capitolul 26

-acasă-

      Intrăm amândoi în apartament și încui ușa în urma mea. Aud cum lasă bagajul să îi cadă din mână și îl privesc. Vine rapid spre mine și mă sărută, izbindu-mă de ușă. Gem de durere și las cheile să îmi alunece printre degete, îmi pun mâinile pe talia lui și adâncesc mai mult sărutul. Palmele îmi urcă mai mult, apăsându-l peste corpul meu până ajunge cu totul lipit de mine. Buzele lui sunt atât de fierbinți și simt că înnebunesc în timp ce abia mai am aer să supraviețuiesc. Vreau mai mult, mai mult din el și din toate astea! Limbile noastre se ating într-un mod atât de timid și nu pot să îmi abțin un mic chicot. Se desprinde din sărut și se împinge cu palmele în pieptul meu ca să își facă loc să îmi poată vedea ochii. Îmi ling încet buza de jos, privind undeva în spatele lui, conștient că fac din nou chestia asta, de a lăsa impresia că nu sunt de fapt interesat. Mâna lui dreaptă urcă și se oprește pe gât, îmi întorc instant privirea fix spre el și are un rânjet subtil pe față. 

—Și, ți-am lipsit?întreabă după care își lasă privirea spre buzele mele

     Își mută mâna și degetul lui mare trasează o linie fină deasupra mărului lui Adam, coborând și scanându-mi construcția toracelui.

—Nu știu ce să zic.șoptesc 

    Mă ridic brusc pe propriile picioare fără să îi dau drumul, îmi poziționez mâna dreaptă pe ceafa lui și urc prinzându-i șuvițele crețe în pumn după care îl izbesc de peretele din stânga mea. Spatele lui a fost cel mai tare avariat din toată mișcare asta. Privește tavanul murmurând o înjurătură, și cred că era pe cale să mă lovească, dar nu a mai apucat pentru că i-am tras capul spre mine și l-am sărutat din nou. 

—Nu pot să fiu singurul care suferă.șoptesc printre săruturi

    Mormăie altă înjurătură apoi își bagă mâinile pe sub tricoul meu, obligându-mă să îmi ridic brațele ca să scape de el. Îi reușește și îmi aruncă tricoul.

—Skipper... zic nesigur

     Niciun Skipper din personalitățile lui nu pare să fie conectat la realitate. Își plimbă degetele pe pielea mea și asta nu e bine, pentru că e prea bine. Gura lui o acaparează din nou pe a mea și ăsta e momentul în care mă pierd garantat în ceva ce o să regret mai târziu. Îi prind talia cu o singură mână și îl trag brutal spre mine, cealaltă mână îi mângăie pielea pe sub tricou, uneori degetele mele se adâncesc mai mult în spatele lui lucru ce îl aduce la extaz. Mârâie ceva în șoaptă apoi lasă capul pe spate atingând peretele, în același timp dându-mi acces la gâtul său. Cobor, îi răsfăț pielea cu săruturi animalice ce îl fac să geamă înfundat și să se lase ușor în jos.

—Dacă ți se înmoaie genunchii trebuie să spui, prințeso.șoptesc respirând anormal aproape de urechea lui, după care îl sprijin să ajungă pe picioarele lui 

    Râde având încă ochii închiși și se prinde cu o mână de după gâtul meu. Chipurile noastre sunt la câțiva centimetrii distanță, îmi împreunez palmele la spatele lui și continui să îl privesc până deschide ochii. Iar asta se întâmplă relativ repede, mă pierd în cele două smaralde sclipitoare ce mă analizează acum. Pare atât de răvășit, lucru ce mă amuză și mă excită în același timp. E o combinație bizară, dar temperatura din corpul meu urcă continuu numai cât îl aud și îi simt atingerile. 

—Mi-ai lipsit, Juno.zice după câteva momente și îmi aplică un sărut mic pe buze

    Nu, nu face asta. Nu fi așa cu mine, Skipper! Îmi încordez maxilarul și pufnesc amuzat. Îl trag brutal în brațele mele, mult mai mult. Îi sărut fruntea și îmi lipesc obrazul de al lui. Și tu mi-ai lipsit, idiotule! Dar... habar nu am ce fac aici, ce facem aici e greșit. Mereu o să fie așa.