Skipper

Capitolul 11.

     Slăbuț, dar cred că o să fie mai bine pe parcursul următoarelor capitole... cred.
________________________

-două zile mai târziu-

—Și spune-mi, Andrew.zice pe un ton suav și pufnesc ușor amuzat cand aud cum mă numește. De ce e un bărbat atât de șarmant și frumos, ca tine, singur?

           Surâd apoi fac din nou contact vizual cu ea și mă sprijin cu cotul de bar. Răspunsul la întrebarea nu aș putea să i-l dau, însă nu cred ca o interesează asta cu adevărat, cum nu a interesat-o nici prenumele meu. Întâlnirile de afaceri sunt un stres imens, cel putin pentru mine, însă pare ca pentru ea e mai mult de atat. Acum câteva ore arăta într-un mod impecabil, rochia neagră și mulată ce o poartă mă face să nu-mi mai iau ochii de pe ea. Dacă asta e cartea pe care o joacă se înșeală crezând că o să pic. Un decolteu generos, da, asta mă atrage, însă o minte isteață e cu mult mai presus. Analizez din nou barul păstrând o conversație strict profesională. Mă invitase să ieșim în oraș să discutăm lucruri despre înțelegerea noastră de după amiază, totul a decurs bine pana am ajuns la chestii persoanele. A vorbit toată seara, nu-mi amintesc prea multe pentru că nu erau în interesul meu. Iar cu timpul cred ca si-a dat seama că nu sunt prea vorbăreț, a propus un toast, apoi două și tot așa până ea a ajuns într-un mod deplorabil. Flirtul chiar a ajuns atât de penibil sau sunt eu demodat? O rog să își țină mâinile departe de mine și își comandă un nou shot.

          În scurt timp o conduc acasă, după indicatiile pe care mi le oferă. Cand ajung la destinație văd o casă simplă și drăguță. Vad o lumină aprinsă și imaginea unui bărbat care se plimba de colo colo. Observ cum își scoate din poșetă două inele după care mă privește, însă mă întind și îi deschid portiera. Îi urez noapte bună și aștept să iasă mai repede.

—Andrew, eu...

              Soțul ei a iesit din pragul ușii și râd scurt.

—Mă bucur că te-am cunoscut, Amanda. Dar cred că ar fi cazul să cobori.

              Vede și ea la ceea ce mă uit și iese. Trag portiera apoi plec, înjurându-mi incapacitatea de a refuza o invitație. Dar nu-i în totalitate vina mea, ea și-a ascuns inelele de la bun început. Nu aveam să ghicesc în stele că e măritată!