Capitolul 11.

429 51 58
                                    

     Slăbuț, dar cred că o fie mai bine pe parcursul următoarelor capitole... cred.
________________________

-două zile mai târziu-

—Și spune-mi, Andrew.zice pe un ton suav și pufnesc ușor amuzat cand aud cum mă numește. De ce e un bărbat atât de șarmant și frumos, ca tine, singur?

           Surâd apoi fac din nou contact vizual cu ea și sprijin cu cotul de bar. Răspunsul la întrebarea nu aș putea i-l dau, însă nu cred ca o interesează asta cu adevărat, cum nu a interesat-o nici prenumele meu. Întâlnirile de afaceri sunt un stres imens, cel putin pentru mine, însă pare ca pentru ea e mai mult de atat. Acum câteva ore arăta într-un mod impecabil, rochia neagră și mulată ce o poartă mă face nu-mi mai iau ochii de pe ea. Dacă asta e cartea pe care o joacă se înșeală crezând o pic. Un decolteu generos, da, asta atrage, însă o minte isteață e cu mult mai presus. Analizez din nou barul păstrând o conversație strict profesională. Mă invitase ieșim în oraș discutăm lucruri despre înțelegerea noastră de după amiază, totul a decurs bine pana am ajuns la chestii persoanele. A vorbit toată seara, nu-mi amintesc prea multe pentru nu erau în interesul meu. Iar cu timpul cred ca si-a dat seama nu sunt prea vorbăreț, a propus un toast, apoi două și tot așa până ea a ajuns într-un mod deplorabil. Flirtul chiar a ajuns atât de penibil sau sunt eu demodat? O rog își țină mâinile departe de mine și își comandă un nou shot.

          În scurt timp o conduc acasă, după indicatiile pe care mi le oferă. Cand ajung la destinație văd o casă simplă și drăguță. Vad o lumină aprinsă și imaginea unui bărbat care se plimba de colo colo. Observ cum își scoate din poșetă două inele după care privește, însă întind și îi deschid portiera. Îi urez noapte bună și aștept iasă mai repede.

—Andrew, eu...

              Soțul ei a iesit din pragul ușii și râd scurt.

—Mă bucur că te-am cunoscut, Amanda. Dar cred că ar fi cazul să cobori.

              Vede și ea la ceea ce uit și iese. Trag portiera apoi plec, înjurându-mi incapacitatea de a refuza o invitație. Dar nu-i în totalitate vina mea, ea și-a ascuns inelele de la bun început. Nu aveam ghicesc în stele e măritată!

SkipperUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum