CATY ( Partea a III-a, Seria FABRO)

CAPITOLUL 13

Caty

Bine-nțeles că l-am rugat pe Ravi să mă conducă. În felul ăsta voiam să-i reamintesc lui Jason că am iubit.

Sărutul ăla m-a dat cumplit peste cap. Chiar nu știu cu ce aș putea să-l compar, dar pe buzele mele încă a rămas urma sărutului său. Am încercat să o șterg cu altul de la Ravi, dar nu am reușit, ba mai mult, cel din urmă m-a lăsat dureros de indiferentă.

Mi-a mai dat și replica aia de doi bani, umilindu-mă și făcându-mă să cred că sărutul avusese doar un scop bine țintit.

Sunt supărată pe el. Sper să înțeleagă că așa ceva nu se mai poate repeta. Doar am iubit.

Acum vorbesc cu Amy prin mesaje. Mă întreabă ce caut la Jason acasă și o lămuresc că are legătură cu munca, dar ea mă ia la mișto.

Jason intră în bucătărie. Îl privesc cum merge la frigider, îl deschide și ia ceva. Îmi oferă o bere. Dau din cap că nu și mă întorc cu spatele ca să mă sprijin de blat.

Vorbesc în continuare cu Amy prin mesaje. Este la film și moare de plictiseală. I se pare mult mai interesant unde sunt eu. Zâmbesc.

-Dacă vrei să bei, nu-ți fie frică, eu nu o să-i spun lui Ravi, îl aud, deodată.

Ohhh! Nu se poate! Iar mă ia peste picior.

Mă gândesc ce să-i răspund, ce să fac?

-Nu am de gând să-ți răspund.

-De ce ai mai venit, dacă stai cu el pe telefon?

-Poftim? mă întorc spre el.

Acum îmi dau seama. Crede că vorbesc cu Ravi.

Îi aud pe cei din living aplaudând. Bine că toată lumea e prinsă în joc. N-aș vrea să participe la această dispută dintre mine și Jason.

-Cât ți-a dat voie tăticul Ravi să stai? O oră? Două?

Ahhh, ce i-aș șterge fața cu o palmă, dar nu vreau să-i dau satisfacție că m-a scos din minți pentru a suta oară.

-Jason, te bucuri când mă provoci, nu?

-Ți-ai dat seama?

Doamne, devine insuportabil. Chiar nu vreau să mergem mai departe cu această discuție patetică. Nu o să-i mai răspund. Mă întorc și mă uit în telefon fără să caut nimic cu adevărat.

Îl aud cum trântește sticla și vine spre mine. Mă întorc spre el. Îmi smulge telefonul din mână și-l închide.

-Jason! Dă-mi înapoi telefonul.

-Ți-l dau înainte să pleci.

-Jason...nu face asta. Deja întreci orice limită.

Îl bagă în buzunarul din față al blugilor și pleacă spre living, trecând pe lângă mine.

Încerc să stau puțin ca să mă calmez. Ar fi penibil să fac o criză de nervi de față cu toată lumea. După 2 minute intru și eu în living, dar când îl văd se declanșează instinctiv furia din mine ce aparent se calmase.

În jurul pieselor de joc mai rămăseseră cei patru participanți plus Iselin și Andu. Aceștia doi, din urmă, erau doar observatori.

-Jason!

El ridică privirea către bărbatul de pe canapea, care-l strigase.

Era Robert, cel căsătorit cu tipa de lângă el, Maria. Da, mai erau și căsătoriți printre cei din echipă.

Își vorbiră în șoaptă, apoi cei doi pleacă, făcându-ne semn cu mâna de rămas bun.

Asta mă încurajează să fac același lucru și mă uit ispititor spre ieșire. Un singur obstacol mai e de trecut: telefonul. Îl privesc pe Jason, dar el îmi face semn că nici să nu mă gândesc și vine lângă mine.

-Pe ei îi așteaptă copiii acasă, pe tine cine te așteaptă? Tati?

Mă înroșesc. Iselin ne privește îngrijorată. Vede că sunt necăjită. Îi aruncă o uitătură urâtă lui Jason.

-Yes! Yes! se ridică unul dintre cei de jos, bucuros.

Se ridică și ceilalți și se retrag pe canapele, râzând.

-Caty, stai jos, mă îndemnă Jason. E rândul nostru. Aleg olandeza.

-Sunt eu cu Caty în echipă, se oferă Iselin. Aleg italiana. Deci cuvinte în italiană și olandeză.

Andu se așează lângă Jason.

-Mai întâi, te rog să-mi dai telefonul, îi forțez mâna de față cu ceilalți.

-Joacă, spune el pe un ton apăsat, ignorându-mi cererea.

Cred că-mi iese fum pe nări. Iselin privește de la unul la celălalt. Uităm să alegem domeniul.

-Dumneavoastră prima, domnișoară Catherine.

Îl privesc în ochi. Chiar o încearcă rău cu mine... Îmi spune"dumneavoastră" acum.

Andu ridică și el privirea spre partenerul lui. E ceva nou și pentru el.

Privesc literele și plină de nervi încep să aranjez primul cuvânt: DISGRAZIATO (nemernic).

El fixează cuvântul. Îl văd cum își încleștează maxilarul și scrie incluzând primul A de la cuvântul meu: CODARDA (lașă).

Iselin vrea să scrie și ea, dar mă bag eu și scriu: SUPPONENTE (încrezut), cu s-ul de la primul cuvânt.

Jason mă privește lung și scrie: VERZET (sfidare).

Eu îl sfidez? Scriu BOOS (furios), iar el mi-o întoarce: LAFHEID(lașă). Ceee? De două ori lașă? De ce? Aaa...pentru că nu vreau să-l înfrunt. Lasă că vezi tu: LELIJK (urâcios).

Ceilalți doi realizează că sunt doar simpli spectatori acum. Sunt curioși unde va duce cearta noastră mascată.

Scrie: HYPOCRIET (ipocrită).

Uaaauuu!!!! Chiar așa? Scriu: PREPONENTE (face pe șeful).

Asta cred că l-a înfuriat și mai tare pentru că ezită puțin, apoi mi-o dă: ANGSTIG (fricoasă). Offf. Știe, deci știe de teama mea față de el.

E rândul meu: EFFEMINATO (afemeiat)

Face ochii mari. Nu-i vine să creadă. Iselin își ascunde un zâmbet.

Jason nu se lasă intimidat: FRIGIDITÀ (frigidă).

Trag aer în piept, surprinsă. Așa ceva... Îmi tremură mâinile căutând literele: GELOSO, și-l privesc învingătoare. Citesc în ochii lui că-l citisem. Nu-mi vine să cred! Chiar e gelos!!! Am nimerit-o.

Andu și Iselin se privesc amuzați, dar nu îndrăznește nici unul și nici celălalt să comenteze.

Jason stă puțin în cumpănă, apoi scrie: ONGEVOUWEN (nefutută).

Fac ochii mari și nu pot să mi-i iau de la masă. Respir din ce în ce mai sacadat. Nu știu cum să-mi gestionez această îndârjire care se naște în mine din ce în ce mai învolburată.

Simt că mă sufoc. Mai bine ies. Mă ridic, mă aplec și amestec cuvintele să nu le mai văd, apoi plec din living.