CATY ( Partea a III-a, Seria FABRO)

CAPITOLUL 31

Jason

Sâmbătă am creat pe whatsapp grupul "Bruxelles" în care am invitat cele zece persoane din firmă să ia parte. Le-am trimis ora de întâlnire la aeroport și toate detaliile deplasării la Bruxelles.

Echipa este formată din: eu, Iselin, Andu, Caty, Elena, Matei, Eva, Adrian, Rebeca și Adela.

La început am fost puțin îngrijorat văzând că ea este singura care nu-mi răspunde, dar seara s-a încumetat și a trimis un "ok".

La ora 12:00 eram aproape toți adunați în fața panoului unde erau afișate plecările. În ultimul minut apare și Caty, neliniștindu-mă cu aspectul ei extrem de extenuat.

Iselin oftează și mă privește acuzator. Ne îndreptăm către check in.

Andu o ia pe Caty sub aripa lui protectoare și se îngrijește de bagajul ei. Parcă este de pe altă planetă. Parcă plutește când trecem prin toate punctele de control. Credeam că eu sunt dat peste cap, dar ea întrece orice așteptare.

În timp ce așteptăm îmbarcarea, mă așez chiar în fața ei, dar nu-mi aruncă nici măcar o privire. În avion, locul ei este lângă Andu și îi fac semn să aibă grijă de ea. Îmi transmite să stau liniștit.

Mă așez lângă Iselin.

-Ai de gând să te potolești? spune ea.

-De ce spui asta?

-Am înțeles. La început a fost o joacă, o tatonare, dar treaba devine foarte serioasă. Vă faceți rău unul altuia și nu știți să vă opriți.

-Iselin...

-Nicio Iselin. O vezi în ce hal arată? Tu te-ai uitat în oglindă? N-ai venit 4 zile la muncă. Ce-ai de gând?

Își duce mâna la tâmplă și privește în altă direcție.

-Nu știu ce se întâmplă cu voi, oameni buni. Vă plac relațiile astea toxice.

Nu zic nimic. Știu că are dreptate. Câteva zile n-am fost în stare să dau ochii cu Caty. Am crezut că mi-am revenit, dar azi, când am dat ochii cu ea, a fost mai rău decât am crezut.

*

Ajungem la Bruxelles, ne recuperăm bagajele și cu un tren rapid, suntem în 20 de minute la hotel. Ne dăm întâlnire în restaurantul hotelului, într-o oră.

Camerele sunt situate la același etaj, unele lângă celelalte. A mea este între a Elenei și a lui Caty.

Ea mă ignoră complet și intră în cameră. Mă deranjează teribil, dar așa trebuie să stea lucrurile. E greu să mă obișnuiesc cu atitudinea asta a ei. Oricât de rău m-ar durea, trebuie să accept că noi doi nu avem niciun viitor împreună. De fapt putem avea, dar unul foarte trist.

Într-o oră ne vedem cu toții în restaurant. Caty ronțăie alune și privește în oricare altă parte numai la mine nu. Eu încerc să le explic cum vor sta lucrurile de mâine, dar cu coada ochiului îl văd pe Adrian cum îi fură Catherinei bolul cu alune.

Ea îl privește intrigată, iar el îi șoptește că își strică pofta de mâncare. Strâng din pumni și continui până vine mâncarea. 

Adrian o servește cu de toate pe Caty, dar ea nu-i dă prea mare atenție. S-ar putea folosi de el să mă facă gelos, să-mi frângă inima în două, dar se vede că nu are nicio intentie. De fapt este total dezinteresată de tot ceea ce se întâmplă în jurul ei. Chiar și de mine.

Mă doare și mă macină de nu mai pot.

După ce mâncăm, decidem să ne vedem cu toții de dimineață la ora 7:30 și ne despărțim.

Merg la recepție să aranjez să le dea tuturor trezirea de dimineață. Când mă întorc, o văd pe Caty ieșind din hotel. Îmi stă inima văzând-o și o urmez de la distanță.

N-ar trebui să fac asta, dar mi-e teamă pentru ea. Afară este întuneric și simt că vreau să o protejez. Ajungem într-o zonă pietonală plină de magazine. Intră în unele care încă mai sunt deschise și probează niște haine.

Mă simt ca un spion, nu ca un protector pentru că sunt foarte atent la tot ceea ce face. Cum se mișcă, cum își plimbă mâinile pe haine și cum îi zâmbește vânzătoarei. Aș vrea eu aceste atenții  dar mi-am luat gândul de la ele.

Când iese, văd că se lovește din greșeală de cineva și își cere scuze. Dar când privește mai atent persoana, începe să-i zâmbească fericită. Aceasta îi răspunde și uitându-mă cu atenție, o recunosc. Este Giovani, bătrânul italian care-i poartă sâmbetele în videoconferințele pe care le are lunar. Se îmbrățișează și merg într-o cafenea unde se așează la o masă.

Oftez. Mă uit la ceas și văd că e ora 22:00. Străzile sunt deja pustii. Nu pot s-o las singură. Intru și mă așez la o masă mai retrasă. Am noroc. Mesele sunt aproape toate ocupate și nu pot fi văzut atât de ușor, mai ales că m-am așezat cu spatele la ei.

Îmi comand ceva de băut și îmi verific mailurile pe telefon. Din când în când întorc capul și îi văd râzând și discutând de zor. Se vede treaba că Giovani doar glumea cu ea în videoconferințe pentru că acum se poartă foarte respectuos și nu sare calul. Este un bătrânel simpatic.

Când îl văd că cere nota, fac și eu același lucru și aștept să iasă din cafenea, dar Giovani iese singur, lăsând-o pe Caty mai în urmă. Într-un final trece și ea pe lângă mine.

-Gata, am terminat, spune ea.

Prima dată am impresia că vorbește la telefon, dar văd că privește, în urmă, la mine.

Mă ridic și ies împreună cu ea.

-Ai știut tot timpul că sunt aici?

-Știu de la hotel.

-Și n-ai zis nimic?

-Nu te-am pus eu să vii după mine și nici nu mi-am angajat bodiguard, spune ea mergând țanțoș înaintea mea.

-Deci ai știut în permanență că sunt în urma ta și te-ai fâțâit 2 ore încontinuu, amuzându-te de chestia asta?

-Aici ai dreptate. E foarte amuzant să vezi un bărbat după o femeie la cumpărături de țoale. Am tot așteptat să te cari, dar ai rezistat cu stoicism.

E cea mai încrezută nesuferită ființă de pe pământ și-mi dau seama pentru a mia oară de ce m-am îndrăgostit de ea.

Nu ne mai spunem nimic până la hotel. Îi simt prezența lângă mine ca pe o ciocolată apetisantă pe care nu o poți gusta. Urcăm cu liftul, iar ea stă tot timpul înaintea mea, compotându-se de parcă aș fi invizibil. Știu că merit să fiu tratat așa, mai ales după ce i-am făcut în urmă cu o săptămână.

-Noapte bună! îi spun eu, dar ea nu-mi răspunde și trântește în urma ei ușa de la cameră.

Oftez și merg la următoarea ușă care aparține camerei mele. Intru și mă bag direct sub dușul rece. Am nevoie de asta și probabil că așa voi încheia toate serile, aici în Bruxelles. Mi-e dor de ea, dar o voi uita. Trebuie doar să am răbdare.

Nu știu sigur dacă acest comportament al ei mă va ajuta, pentru că exact asta m-a atras de la bun început. Oare de ce mă atrage exact ceea ce mă respinge?