CATY ( Partea a III-a, Seria FABRO)

CAPITOLUL 16

Jason

Sunt sigur că urmează potopul pentru că ochii ei scot flăcări.

-Ce-ai făcut? mă întreabă ea.

-Ți-am spus că am rezolvat-o cu el.

-Cum?

O privesc cu o față ușor vinovată și scot telefonul la vedere.

-I-am spus că deja ești la somn.

-Mi-ai umblat în telefon?

-Doar puțin, ridic eu din umeri.

-Ești idiot?

-Vorbește frumos, îi atrag eu atenția cu degetul.

Se întinde spre telefon, dar eu sunt mai rapid și mă ridic în picioare.

-Jason!!!

Cobor în grădină și mă îndrept spre cel mai apropiat copac, și cel mai înalt. Mă înalț pe vârfurile picioarelor și îl pun la baza unei ramuri groase. N-are cum să ajungă aici. Mă îndrept spre ea, o apuc de braț și o trag în casă. Nu vreau să ne audă toți vecinii.

-Jason! țipă ea, după ce închid ușa, din fericire. Mă ții aici împotriva voinței mele.

O privesc, încruntat.

-Draga mea, știu foarte bine ce fac. Pentru reținere, fără vătămare, pentru maxim 24 ore, iei maxim 1 an cu suspendare, dar numai dacă se poate dovedi. Am plecat amândoi din living și am lipsit destul încât toți să știe că erai cu mine de bună voie. Puteai să pleci oricând, dar n-ai făcut-o.

O văd cum face ochii mari și cum privește speriată de jur împrejur. Nu mai suport frica asta a ei. O iau de subțiori și o așez cu fundul pe blat.

-Nu fi prostuță. Uită-te la mine! Chiar crezi că ți-aș face vreun rău?

Mă privește pentru câteva secunde, apoi lasă capul în jos.

-Nu, nu cred...

Răsuflu ușurat. Pentru o clipă chiar mi-a stat inima. Îi pun mâna pe obraz și o văd cum închide ochii.

-Mă bucur că simți asta. Uite cum facem. Hai să vorbim ca oamenii normali până nu mai putem. Fără nervi și fără înțepături. Vreau să te cunosc, Caty. Apoi vom vedea ce facem...

Dă din cap, spășită și o ajut să coboare. Iau o sticlă de vin și două pahare și mergem în living unde am două canapele față în față. Eu mă așez pe jos, sprijinit de una dintre ele, iar ea face același lucru, sprijinindu-se de cealaltă. Îi ofer un pahar cu vin și ciocnim. Este un vin demisec, perfect pentru o discuție cu ea.

-De ce ai ascuns că te cheamă Rusler? o întreb eu direct și fără menajamente.

Văd că roșește.

-Tu de ce crezi? răspunde ea.

-Părerea mea este că din cauză că nu vrei favoruri. Crezi că numele poate influența deciziile celorlalți în ceea ce te privește.

-Desigur. Am pățit-o, să știi. N-am muncit atâția ani de zile ca să-mi fie defavorizată valoarea.

-Ok...și de unde Fabro?

-Fabro este numele mamei mele din prima căsătorie cu tatăl meu biologic. El a murit. Mama a fost căsătorită de trei ori.

-Ohhh. Îmi pare rău.

-Stai liniștit. Nu l-am cunoscut. Tatăl pe care l-am plâns a fost cel de-al doilea, Ron. A murit în aceleași condiții ca și primul. Dar asta este... Max a devenit tatăl meu când aveam 10 ani și este fantastic. Chiar nu am simțit lipsa unui tată. M-a înfiat la fel cum a făcut-o și Ron. De fapt Max este fratele lui Ron. Amândoi au iubit-o pe mama foarte mult.