CATY ( Partea a III-a, Seria FABRO)

CAPITOLUL 10

Caty

Deja pot să spun că prind vechime în firma asta. Au trecut 3 luni de când am început. Nu mă plictisesc, dar nici nu plec acasă obosită.

Îmi place că acum pot face drumul, până la birou și înapoi, pe jos. Îmi ia doar 20 de minute. Cu mașina aș face mult mai mult și mi-ar lua o grămadă de timp parcatul ei. Bucureștiul este un oraș frumos, dar stă prost la capitolul ăsta.

În plus, mă simt foarte bine singură, în apartament. Din când în când, Amy rămâne peste noapte, mai ales când știu că vine Ravi.

Până la urmă ne-am împăcat, dar atmosfera a devenit mai rece decât înainte. De obicei, când insistă să rămânem împreună peste noapte, merg la el. Mă bucur că nu mai trage de mine să ne mutăm împreună.

Afară e plăcut, chiar dacă suntem deja în octombrie și temperatura este de sub 11 grade celsius.

Din depărtare îl văd pe Jason cum coboară din mașină, în fața biroului. Încetinesc pasul, vrând să-i dau un avans. N-am chef să fiu în apropierea lui. Nu mă simt în largul meu cu el.

Privesc în vitrina magazinului, în dreptul căruia mă aflu. Stau un minut și mă îndrept spre intrarea din clădirea în care lucrez. Merg la lift și apăs butonul.

-Ce faci, domnișoară? Mă eviți?

Mă întorc cu fața spre el și-l văd sprijinit de peretele dintre lifturile din spatele meu. Sunt convinsă că mă aștepta să vin. Ține telefonul în mână și butonează.

Aud ușile liftului deschizându-se, fac stânga împrejur și intru. Apăs butonul etajului la care merg și mă rog să nu urce cu mine.

În ultima clipă bagă telefonul în buzunar, oprește închiderea ușilor cu mâna și intră. Se lipește cu spatele de uși și mă privește insistent.

Aștept să spună ceva, dar nu o face. Doar mă privește și nu știu cât pot să mai suport. Îi susțin privirea pentru câteva secunde, dar la un moment dat cedez. Îmi afund pumnii încleștați în buzunarele paltonașului și fixez podeaua.

Într-un final se aude sunetul obișnuit al sosirii liftului la etajul programat. Jason oftează și îmi face loc să trec.

Încerc să nu mă împiedic nici când trec pe lângă el, nici în drumul meu spre birou. N-aș vrea să fiu motiv de glumă pentru el.

Ajung în birou și răsuflu ușurată. Îmi pun haina în cuier și mă așez. Când deschid laptopul, primul lucru care-mi sare în ochi sunt programările videoconferințelor. Printre ele, la ora 13:00 este și o întâlnire în sala mare de ședințe a companiei. Este prima oară când sunt solicitată în afara biroului meu.

Adrenalina începe să-și facă de cap și un zâmbet de satisfacție îmi apare pe buze. Abia aștept ora 13:00.

*

Intru în sala de ședințe și găsesc deja în jur de 10 colegi de-ai mei. Recunosc câțiva seniori, dar numai unul este junior plus. După două minute, intră și Jason. Merge în capătul mesei, dar nu se așează.

-Unii dintre voi știți de ce ne-am adunat aici, iar ceilalți o să aflați imediat. În urmă cu 2 zile, un reprezentant din administrația ședințelor care au loc la Consiliul European ne-a solicitat o întrevedere în scopul stabilirii unei colaborări.

Un murmur pune stăpânire pe sală.

-De aceea v-am solicitat aici, pune el capăt discuțiilor, ridicând vocea. 10 dintre noi vor fi prezenti la Consiliul European în maxim 4 săptămâni.