CATY ( Partea a III-a, Seria FABRO)

CAPITOLUL 22

Jason

Văd cum îi cade fața instant după ce îi spun de telefon.

-Hai dincolo, o apuc eu de halat.

Ieșirea noastră împreună atrage multe priviri. O văd pe Caty apropiindu-se de marginea piscinei și privind în jos, cercetătoare. Nu prea are cum să vadă telefonul din cauza aburilor ce ies din apă.

Mă enervează la culme când văd că se întoarce spre unul dintre prietenii mei și-l roagă să-i caute telefonul în apă. Acesta se uită spre mine, cerându-mi acceptul. Simte el că se petrece ceva la mijloc.

Mă apropii și o iau pe Caty pe după gât.

-Iubita mea, ți-am zis că-ți iau eu telefonul după petrecere. Mai ai puțină răbdare.

Închide ochii. Este furibundă, dar nu manifestă nimic la suprafață.

-De cât timp sunteți împreună? întreabă prietenul meu.

Nu eram pregătit pentru întrebarea asta.

-Nu mai știu... De cât timp suntem împreună, iubita? spun eu apropiindu-mă de urechea ei și aplicându-i un sărut ușor pe gât.

Simt cum tresare. Asta chiar i-a pătruns direct prin pântece. Îi văd pieptul cum îi tresaltă prin sutienul mulat și în momentul ăsta îmi dau seama cât de mult o tulbură atingerea mea.

Sunt atât de plăcut surprins încât nu pot să-mi mai desprind ochii de la ea.

Încearcă să mă îndepărteze cu brațul, dar o țin lipită de mine.

-De ceva vreme, răspund eu în locul ei. A fost mai greu până ne-am dat seama, zâmbesc eu.

-Jason, Jason..., vine repede Elena spre noi.

Ne privește debusolată.

-Vă hotărâti o dată? Sunteți sau nu împreună?

-Este destul de greu să acceptăm, îi zâmbesc eu.

-Mă rog, oftează ea. A venit tortul. Ce facem?

-În 10 minute îl aducem.

-Ok.

*

Caty

Cred că știe cât de mult mă neliniștesc atingerile lui pentru că acum refuză să-și mai ia mâinile de pe mine și nu e chip să pot pleca de lângă el.

Mă ține de mână inclusiv când pune muzica de celebrare și când îi cântăm cu toții "La mulți ani!" lui Andu.

Sunt sigură că asta nu se va sfârși cu bine deloc. Va ieși destul fum la final, ca de obicei. El se dă în spectacol ca să mă pedepsească pentru sărutul de ieri seara pe care crede că i l-am dat ca să-l fac gelos pe Ravi.

Hmmm, parțial are dreptate.

Acum se plimbă ca un ticălos cu lingurița de tort pe la buzele mele, ademenindu-mă să mănânc. Până la urmă deschid gura. Îmmm... Este delicios.

Îl văd că mă gustă din priviri. Are cealaltă mână pe după gâtul meu și își apropie fața de a mea.

-Jason...nu, îi interzic eu.

-De ce? îmi șoptește el. Ți-a rămas tort pe buze...

Îl privesc în ochi cum se apropie încetul cu încetul și îi bag repede șervețelul între buzele noastre, apoi îmi șterg gura.

-Pentru asta sunt șervețelele, îi spun eu surâzând.

Mârâie încet și mă trage mai aproape de el. Îi aud inima bătându-i, aproape în tandem cu a mea și realizez că deși nu arată, îi provoc oarecare senzații.

-Prieteni, îl văd pe Andu ridicat pe rampă. Vă mulțumesc că sunteți alături de mine. Jason, fratele meu, te iubesc!!! Acum, toată lumea să facă la fel ca mine! strigă el, luând-o pe Raluca în brațe și aruncându-se în apă.

Barmanul, Mihai, o ia pe Elena prin surprindere și se aruncă cu ea în apă. Toți încep să plonjeze rând pe rând.

Jason pune lingurița jos și mă privește.

-Nuuuu, zic eu speriată.

-Ești cu mine, Caty, mă privește el în ochi. Ai încredere în mine.

Inima îmi bate nebunește.

-Jason, nu! dar el deja îmi coboară halatul și îl aruncă într-o parte.

Mă uit cu disperare după halat de parcă ar fi fost salvarea mea. Îmi apucă bărbia și mă forțează să-l privesc. Își apleacă gura spre mine și-mi cuprinde buzele între ale lui, făcându-mă să gem profund.

Aproape că n-am simțit când m-am desprins de pământ și când corpurile noastre au plonjat în apă până la fund. M-am agățat instinctiv cu picioarele de mijlocul lui, iar el s-a ridicat cu mine la suprafață.

Acum ne-am desprins buzele, dar continuăm să ne privim.

Offf, Jason, ce îmi faci?

De parcă mi-ar fi ascultat gândurile, mă încolăcește și mai mult cu brațele lui vânjoase și își lipește fața de pieptul meu. Îi îmbrățișez capul și-l țin acolo, simțindu-i respirația fierbinte prin sutienul ud.

Am noroc. Ceilalți sunt prea preocupați să se bată cu apă, iar noi suntem acoperiți de aburi.

**

Deodată, simt ceva rece pe piele și ridic fața în sus. Cerul este acoperit de nori și picături mari cad din el. Ador ploaia, iar un astfel de moment n-am mai trăit niciodată. Zâmbesc fericită.

Jason ridică și el capul și mijește ochii, ferindu-i de picăturile dese ce-i cad pe față. Nu știu ce-a avut în cap Dumnezeu când a făcut bărbați atât de frumoși, dar la Jason a avut și mai multă grijă.

Ploaia începe să se îndesească, iar ceilalți încep să iasă rând pe rând din piscină. Râdem când îi vedem atât de grăbiți. Cineva a acționat pergola care acoperă lent toată terasa și piscina. Jason mă apucă de mijloc și mă ridică, în fund, pe margine. Iese și el și mă acoperă cu halatul gros. Mă surprinde grija lui.

Intru în living dar nu au rămas decât câțiva. O parte s-au retras în camere, iar ceilalți se pregătesc de plecare. Jason merge să-și ia rămas bun.

O văd pe Iselin cum ajută două fete să strângă tot balamucul de pe terasă și mă hotărăsc să pun și eu mâna la treabă. După 30 de minute reușim să adunăm tot gunoiul în tomberoane și lăsăm detaliile pe mâna personalui de la curățenie.

-Îi spui tu lui Jason că am plecat? mă întreabă ea.

Rămân puțin blocată. Cred că e timpul să plec și eu.

-Te rog, insistă ea, punându-și și ultimele haine. Trebuie să ajung mai repede acasă.

-Ok, spun eu.

-Mulțumesc mult, zâmbește ea și mă pupă pe obraz. Ne vedem luni.