CATY ( Partea a III-a, Seria FABRO)

CAPITOLUL 42

Caty

Dansez până când nu-mi mai simt picioarele. Chiar și atunci, mă descalț și continui. Iselin îmi urmează exemplul și se descalță și ea. Spre uimirea noastră toată lumea preia modelul și suntem toți desculți pe ringul de dans.

Iselin are grijă să ne facă plinul din când în când cu câte un shot, iar Andu nu mai opune rezistență. Nu s-a mai distrat demult atât de bine. Iar muzica este extraordinară.

Din depărtare îl observ pe Jas, privindu-ne. Umbra de tristețe de pe chipul său este luminată de un zâmbet. Este fericit să mă vadă fericită.

Doamne cât de toantă am fost! Nu pot să cred...el chiar mă iubește. Oricât de multă tristețe i-aș provoca, este bucuros să mă vadă pe mine fericită. Cum am putut rata așa ceva....?

Blonda apare lângă el, risipindu-mi pe loc speranțele. Îi șoptește ceva la ureche, iar el îi răspunde, luându-și ochii de la mine. Iese pe o ușă ce duce către birouri, apoi îl văd la etaj prin geamul fumuriu ce deschide priveliștea spre întregul club. Își strânge mâna cu cineva, apoi stau de vorbă, el stând cu spatele la geam.

În scurt timp văd și blonda ieșind pe aceeași ușă.

Îmi stă inima în loc și aproape că uit să respir. Parcă devin din ce în ce mai lucidă și nu-mi iau ochii de la geam.

Îl văd cum își deschide brațele și ea îi sare în brațe cu picioareke de jur împrejurul lui și se sărută.

Un țiuit pune stăpânire pe auzul meu, iar muzica se estompează. Picioarele îmi amorțesc brusc și Andu mă prinde în brațe.

-Gata!!! Te-am prins! Ești bine?

Dau din cap că nu, iar el mă susține până la masă, unde mă așez.

-Mănâncă alunele astea și îți mai aduc. Nu mai bea nimic, da?

Dau din cap și fac ce-mi spune. Îmi umplu pumnul și le îndes în gură. În câteva secunde apare cu un sandwish.

-Cum ești?

-Bine...

-Sigur, da? Merg și după Iselin. Ea e și mai praf. Sper să o conving să stea jos. Vin imediat.

Iau trei guri din sandwish și mă uit din nou la geam. Nimeni nu se mai zărește, dar eu vreau să mă car de aici cât mai repede, dar mai întâi am nevoie la baie și mă ridic. Merg, ținându-mă de pereți și o iau pe un culoar ce duce spre toalete.

Aici este mult mai liniște, dar țiuitul ăsta din urechi tot nu-mi dă pace.

Găsesc ușa și intru într-o baie imensă. Este aproape goală, doar o tipă care se zgâiește la imaginea ei din oglindă. Deschid una dintre toalete, intru și o încui. În timpul ăsta o aud cum își usucă mâinile și în final iese.

Îmi vine să plâng, să urlu, dar trebuie să mai aștept până acasă. O să mi se întindă tot rimelul pe față și o să par o nebună. Nu pot să-mi pătez demnitatea bâzâind de față cu toată lumea.

Trag apa, apăs clanța și trag ușa spre mine, dar spre surprinderea mea se întâmplă cel mai neașteptat lucru. Rămân cu clanța în mână.

Parcă am un deja-vu. Încerc să bag clanța la loc, dar exact în momentul ăsta se aude o pocnitură puternică și lumina se stinge, lăsându-mă într-o beznă de nepătruns.