CATY ( Partea a III-a, Seria FABRO)

CAPITOLUL 4

Caty

Ajung acasă cu bine. Las geanta pe dulapul de lângă ușa camerei mele și mă arunc cu fața în jos în pat, văitându-mă ca o găină smiorcăită.

Azi nu a fost ziua mea bună. De fapt a fost cea mai urâtă zi din viața mea. După o vreme, mă întorc cu fața în sus și privesc tavanul. Bine că n-am spus nimănui de interviu. Nu-mi place să pierd.

Am 24 de ani și îmi doresc să fiu pe picioarele mele. Nu vreau să mai depind de nimeni.

Familia mea este destul de înstărită. Mama mea, Lara Rusler, deține una dintre cele mai mari fabrici de cosmetice și parfumuri din lume, iar tatăl meu, Maxwell Rusler are o companie în Turcia pe care o coordonează de aici.

Mai am doi frați gemeni, în vârstă de 11 ani, Alex și Andrei. Avem aceeași mamă, dar tați diferiți. Pe-al meu nu l-am cunoscut niciodată. Tatăl lor a fost Ron Rusler. Din păcate nici el nu a rămas prea mult. Când aveam șapte ani, a murit într-un accident de mașină.

După 2 ani, mama s-a recăsătorit cu Maxwell, fratele lui Ron, care era îndrăgostit de ea, din copilărie. Bizară poveste, dar lungă și plină de peripeții.

Cel mai bizar este că după ce s-au căsătorit, mama și Max au înfiat o fată de 13 ani, Aizza, care acum are 28 de ani. Au luat-o din Turcia și ei spun că este fata lui Ron, concepută dinainte să fie cu mama.

Aizza este o fată născută în Siria. Mama ei și Ron s-au îndrăgostit unul de celălalt, în Turcia, cu mulți ani înainte ca el să o întâlnească pe mama. Din păcate tatăl ei nu le-a permis să fie împreună și a luat-o în Siria. Acolo a aflat că este însărcinată. A născut în niște condiții mizere, tatăl ei refuzând să o ducă la spital și a murit în chinuri.

Din fericire Aizza, fata ei, a supraviețuit, iar Max a aflat de existența ei când ea avea 11 ani, au durat doi ani până când bunicul ei a acceptat să i-o vândă pe bani grei.

Aizza este, fără îndoială, sora mea mai mare, chiar dacă nu avem nicio legătură de sânge. Ne înțelegem minunat și mi se face dor de ea imediat cum iese pe ușă. Nu mai locuiește cu noi de 2 ani. Are propiul apartament în oraș.

Max e cel mai grozav tată pe care mi l-aș putea dori. Îl iubeam cu mult dinainte să fie cu mama și să se mute cu noi. E mai mult decât un tată, este prietenul meu și cea mai tristă zi din viața mea a fost atunci când a fost supărat pe mine și nu mi-a vorbit timp de o săptămână. O comisesem rău de tot.

Într-o seară, Ravi, iubitul meu, m-a invitat la o petrecere. Nu știu ce-a fost în capul meu pătrat să ascund asta de ai mei. Mi-a fost rușine să le spun că am pe cineva, deși niciodată nu s-au exprimat împotriva chestiei ăsteia.

În sfârșit, când m-am întors pe același drum pe care plecasem, adică pe geam, Max mă aștepta, citind, pe marginea patului meu. Nu era ceasul decât 5 dimineața, iar el era dărâmat de îngrijorare.

Mi s-a sfărâmat inima în bucățele când mi-a spus cât l-am dezamăgit. După o săptămână în care nu am putut să înghit mai nimic și nici el, ne-am împăcat. Asta a fost cea mai cumplită săptămână.

Acum nu mai țin niciun secret față de el și mama. Este mult mai ușor să le spun adevărul decât să sufăr mințind.

După ce am absolvit, mi-au oferit un apartament, dar încă nu m-am hotărât să mă mut singură. Nu vreau să părăsesc încă această etapă a vieții mele. Îmi place să locuiesc cu ei și frații mei.

În plus, chiar dacă eram cu Ravi de un an, nu doream să mă mut cu el. Îmi era teamă că o dată ce m-aș fi mutat în casa mea, el ar fi rămas de multe ori peste noapte și cu timpul, s-ar fi mutat de tot. Este destul de insistent, posesiv și pune, deseori, monopol pe timpul meu. Cu siguranță mi-aș lua adio de la libertatea mea.

Cu toate astea, nici fără el nu pot. Îl cunosc din ultimul an de master. A terminat literele ca și mine. M-a cucerit prin felul lui glumeț de a fi. Râd foarte mult când sunt cu el și nu se ivește niciodată ocazia de a mă supăra pe el. Îmi luminează ziua indiferent cât de obosită sau tracasată sunt.

*

Mă ridic din pat, sătulă să-mi mai plâng de milă și iau telefonul. Apelez un număr rapid care este chiar al prietenei mele, Amy.

-Ce faci, draga mea? spune ea.

-Binișor.

-Te rog, nu-mi spune că faci atât de bine. Chiar sunt invidioasă, râde ea.

-Mă gândeam...poate ieșim la un film mai târziu. Ce zici?

-Am o idee și mai bună! Singure, fără stăpâni...