CATY ( Partea a III-a, Seria FABRO)

CAPITOLUL 23

Merg să-l caut pe Jason prin casă, dar nu reușesc să dau de el.

În living, pe canapea, Elena și Mihai sporovăiesc de zor. Ăștia doi chiar se potrivesc. Îl întreb pe el dacă știe unde este Jason și îmi indică o cameră de la etaj. Mă ridic și ies din living. Oricum, cred că eram în plus.

Urc scările și intru în prima cameră din capătul treptelor.

Bat în ușă, și aștept. Niciun răspuns. Văd că ușa este puțin crăpată și o împing. Este întuneric. Camera e goală, dar o lumină vine pe sub ușa întredeschisă de la baie.

Mai bine aș pleca. Nu, nu este în regulă să fiu aici. Ce să caut eu în camera lui? Privesc timid de jur împrejur.

Camera este mobilată foarte frumos. Un pat în mijloc cu baldachin din lemn masiv de mahon, o comodă în fața lui, două noptiere laterale și un dresing imens cu oglinzi pe tot peretele. Tot mobilierul este din același material, iar stâlpii baldachinului sunt spiralați.

Îmi place mult. Nu m-aș fi gândit că Jason câștigă atât de bine din postul ăsta încât să-și permită asemenea lux.

Merg la geamul din partea opusă băii și văd că priveliștea este minunată. Dincolo de piscină, la câțiva zeci de metri se întinde o livadă.

Ușa de la baie se deschide, iar Jason iese într-un val de abur. Îmi stă inima când îl văd la bustul gol, doar cu un prosop de jur împrejurul mijlocului, ștergându-și părul de apă cu ambele mâini.

Deschid gura să-i spun ceva, dar deschide dresingul și caută probabil niște haine. Eu sunt aici, adâncită în ungherul ăsta întunecat și îmi vine să mor de ciudă că n-am plecat atunci când am avut ocazia.

Îl văd cum își ia niște haine, apoi se uită spre ușă. Ezită puțin, văzând-o deschisă. Merge, o închide și o încuie.

Mama măsii!!! Așa îmi trebuie. Înghit în sec pentru că nu mai am ce să înghit, am gâtul uscat. Îl văd că intră în baie și o zbughesc spre ușă. Pun mâna stângă pe clanță, iar cu dreapta vreau să descui, dar cheia lipsește cu desăvârșire. Apăs disperată pe clanță. Ușa e încuiată. La naiba!!!

Dintr-o dată îmi dau seama ce se întâmplă. Îmi lipesc fruntea de lemnul rece al ușii și trag aer în piept. Știu cu certitudine că este în spatele meu și mă privește. Dar refuz să mă întorc.

-Respiră, Caty, îmi șoptește el exact ca atunci, în lift.

Își pune mâna pe mâna mea și mi-o dezlipește de pe clanță. Un val de emoții pun stăpânire pe mine și mă întorc spre el.

-Jason...

-Caty...

-Trebuie să vorbim.

-Știu.

Mă trage spre pat și se așează cu fundul pe cearșaful alb. Are în continuare prosopul pe el. Măcar atât...

Stau în fața lui și-i disting strălucirea ochilor prin întunericul camerei. Îmi ia o șuviță de păr și o așează după urechea pe care mi-o mângâie cu degetele.

Mii de fluturași îmi invadează stomacul și broboane de transpirație îmi înfloresc printre sâni, alunecând în jos.

Are părul ciufulit și fața îi lucește, scoțându-i în evidență pomeții și bărbia proeminentă.

Îmi umezesc buzele nervoasă. Nu cred că pot să vorbesc cu el în postura asta.

-Jason, mai bine te aștept afară. Ești dezbrăcat.