CATY ( Partea a III-a, Seria FABRO)

CAPITOLUL 7

Jason

Este ora 17:00 și nu am niciun răspuns de la Catherine Fabro.

Sunt un dobitoc. Am pierdut unul dintre cei mai buni traducători. Nu mi s-a întâmplat niciodată să fiu atât de necugetat la un interviu. Este inadmisibil un astfel de comportament în firmă și mai ales din partea mea.

N-am mai simțit până acum așa o plăcere să întărât un candidat în asemenea hal cum am făcut cu ea. Parcă voiam să o văd explodând și atingând limita surescitării.

Chiar nu mai am răbdare. Îi caut numărul în CV și îi trimit un mesaj direct pe telefon.

*

Sunt la inaugurarea unui club ce aparține lui Arne, prietenului meu cel mai bun. Merg direct în biroul lui, unde mă așteaptă.

Intru fără să bat și mă întâmpină zâmbind.

-Salut, frate. Ce zici? îmi arată el spre geamul imens ce dă spre marea vânzoleală din club.

-Totul este foarte tare, designul, muzica, locația...foarte bine gândit.

-Da, noroc cu iubita mea. Are cele mai bune idei.

-Sau noroc cu mine că ți-am făcut cunoștință cu ea, spun eu cu ochii pe geam.

Arne râde în hohote, în timp ce îmi împinge un pahar cu rom și gheață, ceea ce știe că beau.

-Lumea se distrează, atmosfera este încinsă rău. Uite acolo, îmi arată el un grup de fete ce dansau. N-au nicio treabă.

-Da, râd eu și dintr-o dată ce văd:

Catherine, cea care mi-a spus la interviu că nu frecventează cluburile, e chiar în mijlocul fetelor. Mult, foarte mult schimbată, dar cu siguranță ea este. N-are nicio legătură cu fata de azi dimineață, serioasă și gata de atac.

Acum e veselă și dezinvoltă. Dansează cu ochii închiși, trăiește muzica. Râde și cântă cât o țin plămânii. Nu pot să-mi desprind ochii de la ea. Este senzațională.

Acum, o pot studia și mai bine. Este brunetă, cu părul lung. Are trupul subțire și picioarele curbate frumos. Asta m-a frapat și la birou. Iar chipul ei angelic cu pielea albă, ochii verzi și alungiți aproape ca ai unei asiatice, mi-au atras atenția încă din lift. 

Totuși, diferența dintre ținuta ei de azi dimineață și cea de acum este marcantă. O văd atât de expusă încât îmi vine să-i duc ceva de îmbrăcat.

-Cineva cunoscut?

-Nu chiar...

-Hmmm...ești sigur? zâmbește Arne.

-Foarte sigur, îl privesc eu.

Telefonul îi sună și e nevoit să răspundă.

Eu o privesc pe Caty...deja îi spun Caty, cum rămâne singură la masă, după ce prietena ei a plecat. Ce citește oare?

Un tip se așează lângă ea. Îmi scot mâna din buzunar, surprins. Oare este iubitul ei? Observ că se ferește de mâna lui. Ahh! Cunosc genul ăsta. Las paharul și în 5 secunde sunt acolo. Îl apuc pe nemernic de tricou cu ambele mâini și îl arunc cât colo.

În secunda următoare, Caty îmi pocnește una în obraz de-mi clănțăne toți dinții. Mică mică, dar știe să dea. Cred că m-am pripit puțin când i-am sărit în ajutor.

Doi bodiguarzi apar brusc lângă mine. Probabil că Arne i-a trimis. Le explic problema și îl iau pe nenorocitul care a atins-o pe Caty.

Mă întorc spre ea și mă ia gura pe dinainte:

-Cam de "rahat" ziua de azi, nu?

Îmi vine să-mi dau palme. În urmă cu câteva ore mă blamam pentru cum mă purtasem cu ea, iar acum o fac din nou.

-Poftim? spune ea.

Face pe nevinovata. Apare și prietena ei.

-Heeei! Ce se întâmplă aici?

Ne privește nedumerită.

-Jason, fac eu cunoștință cu ea.

-Amy. Ufff..., dar ai pățit-o rău aici, îmi indică obrazul care-mi pulsează de la pumnul încasat.

-E un cadou de la prietena ta.

Privesc spre Caty care-și mușcă buza într-un mod care mă incită la culme.

-Iart-o, te rog. A avut o zi foarte proastă.

-Serios? spun eu.

-Da.

Caty vru să-i spună ceva, dar nu mai apucă.

-Un cretin i-a stricat-o de dimineață.

-I-auzi..., mă iau toate căldurile știind că vorbește despre subsemnatul.

-Da, un afemeiat și un misogin nenonorocit...

-Amy, taci naibii!!! țipă Caty.

Uaaau! Îmi merit pe deplin apelativele și nu mai găsesc niciun răspuns potrivit. Îmi iau la revedere și plec.

Ajung acasă, în apartamentul meu gol, îmi fac un duș și mă culc cu gândul la ziua de mâine. Sper să vină așa cum i-am scris în mail.

*

Ca niciodată, la 8 fără zece, sunt în birou. Mă așez în fața monitoarelor și aștept, dar nu am stare deloc. Trebuie să-mi fac de lucru. Deschid cele 4 monitoare, apăs câteva taste și îmi apar 4 videoconferințe, în derulare, în același timp.

Așa supraveghez lucrul translatorilor. Pornesc sonorul câte 2 minute la fiecare în parte. Pot să văd foarte bine interiorul biroului fiecărui angajat prin camera de la laptop atunci când e conectat în videoconferință.

Compania nu-și permite să facă greșeli. Pentru asta este recunoscută și apreciată în întreaga țară.

În căsuța de jos, de pe ecran, apare un mesaj: "Domnișoara Catherine Rusler Fabro tocmai a semnat contractul de muncă. Este deja instalată în biroul ei".

Și dacă mi-ar fi spus cineva că am câștigat la Loto și tot nu m-aș fi bucurat așa. Mă uit ca prostul la ecran și nu-mi vine să cred.

A venit. Era supărată și totuși a venit. Catherine Rusler Fabro...Rusler... de unde știu numele ăsta? Pffff... Max, da. Maxwell Rusler. Știu sigur că nu scria în CV. L-a ascuns intenționat. Nu vrea nicio influență de la tati sau altcineva.

Mă uimește și îmi place din ce în ce mai mult fata asta. O să am mai multă grijă să nu pierd ceea ce tocmai am câștigat. Aș fi un bou s-o dau iarăși în bară.