CATY ( Partea a III-a, Seria FABRO)

CAPITOLUL 28

Jason

Cu inima strânsă, am lăsat-o ieri pe Caty în fața cafenelei. Oricât de multă încredere aș avea în ea, nu pot să nu-mi amintesc acel mesaj de la Ravi în care-i spune cât de mult a iubit-o.

Acum sunt mult mai bine, deoarece aseară mi-a scris, spunându-mi că totul e în regulă cu Amy și cu Ravi și că a ajuns cu bine acasă.

Mi-a fost dor de ea și toată noaptea m-am perpelit în pat. M-aș fi îmbrăcat în orice clipă și aș fi pornit spre ea dacă nu mi-ar fi fost teamă că am s-o sperii.

Acum urc etajele clădirii unde am biroul și abia aștept să o văd. Ajung în birou și deschid la repezeală monitoarele. Bag codul laptopului ei, dar monitorul rămâne negru. Îl bag încă o dată și un mesaj apare pe ecran. Mă anunță că translatorul începe programul în 30 de minute.

Ce bou sunt! Ceasul este abia 8:00. Trag scaunul și mă las ușor pe el.

Caty

Intru în cabina mea unde deja mă așteaptă ceaiul cu lămâie pregătit de colega mea. Mă așez și deschid laptopul. Am două conferințe până în prânz și apoi interviul cu cei de la serviciul intern de securitate de la Bruxelles. Îmi pâlpâie inima când mă gândesc că în câteva zile plec acolo.

Mă uit la ceas și observ că mai am 10 minute. Ies și mă îndrept cât pot de repede spre biroul lui Jason. Ard de nerăbdare să-l văd.

Bat în ușă și intru fără să mai aștept răspunsul.

-Jason...

Rămân fără cuvinte când văd că nu e singur.

Jason mă privește și un zâmbet abia imperceptibil îi apare pe buze.

-Rămâne așa, i se adresează el secretarei. Da, Caty. Ia loc, mă privește el pătrunzător.

Îl privesc la rându-mi și merg ușor spre fotolii până când aud ușa închizându-se în urma secretarei și schimb urgent direcția către Jason. Se ridică și mă întâmpină cu o îmbrățișare puternică.

Îi caut buzele și mă sărută râzând. Doamne, este ca un miracol sărutul lui și nu mă mai satur de el.

-Mi-a fost dor de tine, îmi spune el.

-Și de ce n-ai spus? Veneam la tine.

El râde în hohote.

-De prost ce sunt...

*

Jason

Este ora 10:55 și mă îndrept în sala de ședințe unde se află deja cei de la serviciul intern de securitate de la Bruxelles.

Îl salut pe Andu care tocmai iese. Cineva din interior mă invită să intru.

Sunt trei persoane de jur împrejurul mesei. Doi bărbați și o femeie. Mă așez pe locul liber, față în față cu unul dintre bărbați și aștept.

Mă simt analizat ca o insectă mică aflată sub o lupă. Nu știu de ce, dar am emoții.

-Domnule Jason Raicu, Edgar Dietrich, îmi întinde mâna cel din fața mea. Nu are rost să vă mai întreb cum ați ajuns să dețineți acest statut pentru că totul este scris aici, arată el spre dosarul din mâna lui. L-am studiat foarte bine și avem un singur semn de întrebare.

-Vă ascult, spun eu curios.

-Cred că nu aveți nicio îndoială despre faptul că știm tot ce se poate ști despre familia dumneavoastră. Despre mama dumneavoastră și bine-nțeles despre tatăl dumneavoastră.