Vampire Love

35. Lucifer

Y/N POV

Am aruncat asupra lor orice fel de magie. Nimic. Nu pățeau NIMIC. Ce dracu?! De când sunt vârcolacii imuni la magie?

Eu: Trebuia să îi cerem ajutorul și lui Lucifer... am șoptit mai mult pentru mine.
Romeo: Cine spune că nu am făcut-o?

Romeo zbura lângă mine și eu mă uitam confuză la el, acesta doar făcându-mi cu ochiul. În acel moment am observat că se cutremură pământul. Deodată apare el. Marele și impresionantul rege al iadului. Lucifer. Nu prea s-a schimbat de ultima oară când l-am văzut.

Lucifer: CINE ȚINE UN RĂZBOI FĂRĂ MINE?!
Axel: El ce caută aici?
Lucifer: Ai grijă cățeluș că mă calci pe coadă
Romeo: Și crede-mă. NU vrei să îl calci pe coadă
Tata: Mai bine te-ai retrage acum Axel, înainte ca Lucifer să se enerveze
Axel: Mă ameninți?
Eu: Ia-l ca pe un sfat „prietenesc"
Axel: Nu te-a întrebat nimeni nimic păpușă, zice și se apropie, mama punându-se în fața mea
Mama: Păstrează distanța Axel
Lucifer: Scut împotriva magiei? Interesant

Deci de aia nu îi afecta nimic

Eu: Poate îi apără de magie, dar de superputeri nu prea cred, zic și lasere îmi ies din ochi, distrugându-le scutul
Mama: Nu mai sunteți așa grozavi acum, nu? spune și se apropie de el
Axel: Păstrează distanța, Nymeria... sau vei regreta, spune și în următoarea secundă, mama cade de pe dragon, dar acesta se duce după ea și o prinde, readucând-o la noi

Mă uit la ea, era înjunghiată cu o sabie plină de otravă. Toți strigăm și vrem să ne ducem la ea, dar Romeo ne trage dragonii de coadă, oprindu-ne, doar tata fiind capabil să ajungă. De ce? De ce face asta? Mama are nevoie de mine acum. De noi. De ce nu ne lasă să mergem? Tata se duce la ea și încearcă să îi scoată sabia, dar din greșeală se taie în ea și se prăbușește lângă ea. Nu... nu... nu putea... nu era... NU!! DE CE?!!

Noi 3: NUUU!!!! MAMA!!!!! TATA!!!!
Vanessa: VEI PLĂTI!
Axel: Ce mult semănați
Amethyst: NU SCHIMBA SUBIECTUL!
Axel: Aparent nu v-au învățat ce e ăla respect
Eu: Când le omori părinții nu mai ești demn de respect
Axel: Dar nu le-am omorât părinții. Doar mama
Amethyst: Deci măcar tata e viu?!
Axel: Normal
Vanessa: NU PARE
Axel: Păi-
Damian: Tată, hai să mergem. Nu mai are rost. Ai obținut ce ai vrut, i-ai omorât, hai.
Axel: Fiule, eu nu am vrut să îi omor. Doar stăteau în calea scopului meu
Vanessa: Despre ce tot-
Mama: Fe-telor.. tușește. E t-timpu-l s-să a-afl-ați... 
Amethyst: Mamă..., de data asta, Romeo ne dă drumul și toate mergem la ea, fiind atente la sabie.
Mama: D-dar.. nu el v-va fi cel tușește c-care vă va s-spune
Axel: Oh dragă Nymeria, și ce vei face să mă oprești?
Mama: A-asta...

O văd cum formează un fel de glob de magie neagră.

Mama: Nu uitați... tușește v-vă iubesc f-fetelor...

Spune și aruncă globul în Axel, acesta descompunându-se pe loc și ea își închide iar ochii. Nu pot să cred... nu... nu era real... și-a dat viața pentru a... pentru a îl opri... pentru- 

Lucifer: Îmi pare atât de rău... trebuia să fi făcut ceva, să-
Eu: N-nu e vina ta.... Plus... Încă poți face ceva... termină mai repede războiul ăsta... spun și încerc să nu plâng, deși Vanessa și Amethyst deja o făceau

Romeo vine la noi și ne ia în brațe împreună cu Kaleo.

Damian: Eu-
Eu: NU MAI SPUNE NIMIC! DIN CAUZA TATĂLUI TĂU, MAMA ȘI TATA NU MAI SUNT!
Damian: Înțeleg dar-
Eu: DOAR TACI! Cred că încă pot fi salvați dar nu dacă vei continua să vorbești, spun printre lacrimi. Ei nu-.. Ei nu pot fi-... 

În timpul ăsta, Lucifer creează un fel de tornadă care cumva a separat vampirii de vârcolaci, trimițând inamicii departe de locul ăsta.

Lucifer: Îmi pare foarte rău prințesă dar nu cred că-
Eu: N-nu.. n-o spune. Ei SUNT în viață. TREBUIE SĂ FIE!... DANTE! Dante sigur va știi ce să facă să îi trezească-
Vanessa: Y/N!!! țipă la mine în timp ce mă apucă de umeri. SUNT MORȚI! GATA! S-AU DUS! DANTE NU POATE FACE NIMIC!! zice izbucnind în plâns, la fel și eu.

Dragonii ne lasă pe pământ unde ne întâlnim și cu restul. Romeo le-a explicat tot, noi fiind incapabile să mai vorbim de la plâns. Toți ne-au luat în brațe și puteam să jur că am văzut câteva lacrimi și de la ei. De fiecare dată când parcă mă calmam, revedeam întreaga scenă. Și după îi vedeam pe ei pe jos... fără suflare... E numai vina mea. Dacă o terminam când am avut ocazia... Dacă îmi țineam gura, mama nu se punea în fața mea și asta nu s-ar fi întâmplat. Eu trebuia să fiu acolo, nu ei. Eu trebuia să fiu cea cu sabia înfiptă în inimă, NU EI! Regatul are nevoie de ei. NOI avem nevoie de ei. Nu trebuia să se întâmple așa... I-am promis că vom schimba soarta dar... soarta ne-a schimbat pe noi...

Autor POV

Cine zice că demonii nu au suflet, greșește cumplit. Până și mărețul Lucifer aproape că a plâns la vederea vechilor săi prieteni întinși pe jos fără viață. Dintr-o bătaie de degete i-a teleportat pe toți acasă la el, în iad, fiind primul loc unde s-ar fi dus și el pentru a se mai calma. Pe Nymeria și Silas i-a dus la Dante cu mesajul „Axel a fost învins" pentru a îi putea totuși înmormânta peste câteva zile. Mulți ar spune că regii au murit împliniți, salvându-și poporul de Axel dar de fapt au murit regretând multe... Faptul că au ascuns atâtea lucruri de fetele lor... Ca faptul că Nymeria era clar-văzătoare și a prezis acel moment, totuși având speranță că puteau evita această soartă... Dar până la urmă... soarta nu poate fi schimbată de 2 ori... nu?

Chiar dacă demonii lui Lucifer și ai lui Lilith au avut cea mai mare grijă de ei cât au stat acolo, Y/N nu putea să nu se gândească la ce va urma... Înmormântarea părinților lor, succesiunea la tron, starea lui Jungkook dar înainte de toate... discuția cu Amethyst și Vanessa... A venit timpul ca ele să știe adevărul... Și acest gând o speria cumplit...

Scuzați eventualele greșeli gramaticale