Vampire Love

84. Antrenamentul

Aiden POV

Am mers în camera mea și am încercat să adorm, însă fără succes. Mă tot gândeam la povestea pe care am aflat-o de la tata și la cea pe care mi-a spus-o Emma. Nu erau diferite aproape deloc, dar modul fiecăruia de a o spune a făcut diferența. Fiecare încerca să își justifice acțiunile, ă găsească scuze și să se pună într-o lumină bună. Credeam că discuția asta urma să mă ajute să înțeleg lucrurile mai bine, dar acum nu cred că știu cine e cu adevărat personajul negativ...

*A doua zi*

Sunt trezit de repetate bătăi în geam care devin din ce în ce mai puternice, cred că dacă nu deschid geamul, va fi spart.

Eu: Ce vrei? aproape strig la „cioara" care producea zgomotele.
Mira: Emma are vești.
Eu: Și eu o dorință de a dormi.
Mira: Zicea că e foarte important.
Eu: Ne vedem acolo. spun oftând.

Mă schimb și ies pe grabă din cameră, mergând ușor pre ușa de la intrare, sperând să nu mă observe nimeni, dar nu am un așa noroc.

Y/N: Pleci deja? Abia te-ai trezit.
Eu: Da, am citit că alergările de dimineață sunt destul de sănătoase, așa că am zis să încerc.
Y/N: Nu stai măcar să mănânci? 
Eu: După aia nu o să mai am spirit de alergat.
Y/N: Bine, dar cam pe unde te plimbi?
Eu: Nu știu încă, unde văd cu ochii probabil.
Y/N: Ai grijă!
Eu: Da, mamă. Pa! spun și ies pe ușă.

Mă grăbesc spre laborator, iar când ajung, Ace mă întâmpină, ca de fiecare dată.

Ace: Bine ai revenit! îmi spune și un zâmbet apare pe ecranul care îi servește pe post de față.
Eu: Bună și ție, Ace! Mi se pare mie sau e mai cald pe aici?
Ace: Nu am înregistrat niciun fel de schimbare a temperaturii. îmi spune puțin confuz.
Eu: Cred că doar mi se pare. Unde-s restul?
Emma: AICI ERAI! 

Strigă din altă cameră în timp ce vine spre mine. Nu îmi dau seama dacă este supărată, nervoasă sau fericită, deși ea în general e o combinație de sentimente. 

Emma: Acum că ești aici, poate începe antrenamentul.
Eu: Antrenament? Pentru ce?
Emma: Începe războiul. spune cu un zâmbet de copil.
Eu: Nu mi-ai zis nimic de vreun război.
Erik: Pentru că nu va fi niciun război. îl aud spunând din camera din care tocmai a venit Emma. 

Ni se alătură și el cu o cană în mână.

Erik: E cam devreme, vrei cafea? mă întreabă și îmi întinde cana. 
Eu: Nu, mersi. Ce vreau să știu e de ce ne trebuie antrenament dacă nu e niciun război.
Emma: Dar e război.
Erik: Nu, nu e. spune și își pune mâna pe umărul ei. 
Mira: Așa îi place ei să îl numească, dar nu va fi niciun război propriu-zis.
Eu: M-ați pierdut.
Ace: Ce vor să spună e că își vor pune planul în aplicare.
Eu: Deja? 
Emma: Dap, e gata mai repede decât credeam. o zice precum un copil care primește bomboane.
Mira: Iar antrenamentul este în caz că serul nu își face efectul destul de repede sau ceva ar merge prost, să ne putem apăra. Sigur vor încerca să se lupte.
Eu: Are sens, dar care e planul?
Erik: Ne prefacem că te-am răpit și le vom trimite un mesaj nu tocmai anonim în care le spunem unde să vină dacă vor să te recupereze. Ne vom vedea acolo, tu îți faci intrarea, blah blah blah, planul nostru funcționează, toată lumea e fericită.
Mira: Bine, nu toată lumea, dar te-ai prins tu.
Eu: Tu ce zici, Ace? Ți se pare un plan bun?
Ace: Se putea și mai rău.
Emma: Mai puțină vorbă, mai mult antrenament, războiul e mâine.
Erik: Nu e război.
Eu: Mâine?!
Emma: Da, cu cât mai repede cu atât mai bine. Am amânat deja destul totul. Dacă mai ai întrebări, mi le pui când ne antrenăm. Erik ți-a dus niște haine de sală, baia e a doua ușă pe stânga. spune și îmi arată o ușă, în timp ce pleacă.

Începe să mă doară capul din ce în ce mai tare și abia acum îmi amintesc de programarea la doctor la care ar fi trebuit să fiu, în loc să fiu aici să mă pregătesc să îmi înfrunt familia... Iau hainele lăsate de Emma și vreau să mă duc la baie, dar mâinile încep să îmi tremure, la fel și genunchii și ajung să scap hainele și să cad în genunchi, în timp ce încercam să îmi revin. Simt că mă doare tot corpul. Încerc să nu fac vreun zgomot, dar îl aud pe Ace venind de la spatele meu.

Ace: Ești bine? Te-ai rănit? Cum ajut? mă întreabă extrem de panicat.

Uneori uit că este doar un robot, arată mai multe emoții decât unele persoane, iar el nici nu înțelege complet ce sunt alea emoții. 

Eu: Sunt bine, Ace, nu e nevoie să intri în panică. spun și mă ridic, încă tremurând. Mă duc să mă schimb, nu spune nimănui ce tocmai s-a întâmplat, bine?

Nu înțeleg ce a răspuns, am intrat repede în baie și m-am prăbușit pe podea. Am încercat câteva exerciții de respirație pentru a mă calma și a funcționat miraculos, deși nu sunt sigur că acele exerciții au ajutat. Mă schimb și mă duc în sala în care ceilalți erau practic în mijlocul unei lupte. 

Emma: Haide, ia una din săbiile alea false și treci la treabă! îmi spune în timp ce se ferește de un atac din partea lui Erik.

A trebuit să iau mai multe pauze în timpul antrenamentului pentru că nu voiam să îi las să vadă că îmi tremură mâinile. De data asta cel puțin nu am mai avut senzația de amețeală. Ce mă îngrijorează însă, este faptul că încep să am episoade de  genul ăsta din ce în ce mai des și sunt mai intense.

Eu: Ar trebui să plec, ne vedem mâine.
Emma: Nu mâine, mâine e prea târziu. Vom veni la miezul nopții să te luăm.
Eu: De ce?
Erik: Planul e să te răpim până la urmă.
Eu: A da, corect.
Mira: Ești bine? Ai părut cam distras azi.
Eu: Sunt bine, cred că încă nu îmi vine să cred că mâine va fi o zi așa de...  plină.
Emma: Nici mie nu îmi vine să cred, dar mă bucur că ni te-ai alăturat. Crede-mă, după ce punem mâna pe tron, mă voi asigura că toată lumea va știi cine ești. spune zâmbind.

Cuvintele ei mi s-au învârtit în cap toată seara, nu m-am mai putut concentra pe nimic, iar fără să îmi dau seama, am leșinat când stăteam la masă. M-am trezit peste ceva timp în cabinetul lui Dante, când el tocmai pleca. Tata era cu mine în cameră și îi puteam auzi pe ceilalți afară.

Jk: Cum te simți? 

Se așază lângă mine și îmi ciufulește puțin părul. Capul încă mă doare, atât de tare încât nu cred că mai pot controla ce îmi iese pe gură:

Eu: Trebuie să îți spun ceva. îi spun și mă uit fix la el.

Scuzați eventualele greșeli gramaticale. Sper că v-a plăcut și mulțumesc că îmi sunteți alături în continuare!❤❤❤