Vampire Love

60. Am treabă, scuze

Jk POV

Ea: Și chiar dacă era adevărat... de ce te-a afectat așa tare încât să fugi așa? spune cu un anumit zâmbet viclean.

Fără să rup contactul vizual i-am luat în mână lanțul de la mine și m-am apropiat mai mult de ea.

Eu: Pentru că magia dragostei pe care ți-o port nu poate fi detectată nici măcar de această piatră..

Ochii ei erau de un roșu intens și i-am putut observa și colții înainte să își pună mâinile în jurul gâtului meu și să mă sărute cu poftă. Am răspuns imediat sărutului, plăcut surprins. Aparent mă îngrijorasem degeaba. 

Ne priveam atent unul pe altul, ca și cum orice altceva dispăruse. Eram doar eu și ea în lumea noastră proprie. Așteptasem atât de mult timp momentul ăsta și acum nici măcar nu știam dacă e real. 

Ea: Mă auzi? Jungkook! Heey?!
Eu: C-ce? Ce s-a întâmplat? spun eu zâmbind.
Ea: Tu să-mi spui, zice cu un mic zâmbet. Te-am întrebat ceva de mai bine de 3 ori și tu păreai pe o altă planetă. Ești bine?
Eu: D-da. Mai bine decât bine, spun neputându-mă opri din zâmbit.

Îi iau fața în mâini și o sărut ușor pe frunte. E reală. Era chiar ea. În brațele mele. Credeam că am murit și eram în rai, ea fiind un înger. Dar nu. E reală. E a mea.

Eu: Hai să mergem acasă, spun și o iau de mână ridicându-ne
Ea: Asta spuneam și eu în ultimele 2 minute, zice râzând.

Am luat-o pe jos pe la portalul general, cel din pădure, având mai mult timp să vorbim. Când am ajuns iar în regat, toți ceilalți ne așteptau lângă portal.

Y/N: Bună?
Romeo: Bună
Y/N: Mă speriați, care-i faza?
Vanessa: Care-i faza? Inițial, faza era că vă așteptam să vă felicităm
Eu: Pentru?
Yoongi: Nu suntem proști, vă țineți de mână la mama naibii
Vanessa: Revenind. Lucrurile nu sunt atât de plăcute acum
Eu: Ce vrei să spui?
Amethyst: Am primit un telefon... De la spital...
Y/N: Azilul Lună-plină?
Ethan: Când spui azil sună mai rău. Dar da... Ne-au spus că au prins-o pe Emma încercând să scape... trebuie să avem mai multă grijă. Au spus că se vor ocupa ei să nu se mai întâmple asta dar nu putem fi siguri de nimic
Namjoon: Nu ați pățit nimic nu?

Mă uitam la Y/N și ea la mine. Amândoi cred că ne gândeam dacă să le spunem sau nu despre micul „accident" cu soarele.

Y/N: Suntem bine. Dar tot nu putem sta fără să facem nimic. 
Eu: Merg să vorbesc cu gărzile
Y/N: Nu te vor asculta
Eu: Sunt iubitul prințesei regente
Y/N: Asta nu contează. Merg eu. Ei primesc ordine doar de la familia regală în persoană
Eu: Păi și atunci eu ce fac?

Nu mai primesc niciun răspuns, ea fiind deja plecată.

Yoongi: Te vei obișnui amice
Amethyst: Asta ce vrea să însemne?
Yoongi: Nimic, nimic...

Am mers după ea și mi-a zis să o aștept la ea în cameră și asta am și făcut. Și am așteptat. Și am așteptat... Am început să „inspectez" camera de plictiseală. Știu că nu e tocmai cel mai frumos lucru de făcut dar nici baterie la telefoane nu mai aveam și nu găseam telecomanda. 

Cred că am așteptam mai bine de jumătate de oră. Ce făcea acolo? Dacă Emma a scăpat și a și capturat-o deja? Nu, nu n-ar face asta... Sau da? Dacă ce au zis ceilalți despre Mia și celelalte fete de care „s-a ocupat" Emma e adevărat atunci...

Y/N: Hey, scuze că am întârziat, au-

Nu o las să termine că îi sar în brațe.

Eu: Nu mai pleca așa de mult singură când viața îți e în pericol, ai înțeles?
Y/N: Erau gărzi peste tot, plus dacă Emma ar fi scăpat, am fi știut
Eu: Totuși, de acum merg cu tine
Y/N: Dar deja am gărzi personale care fac asta. A insistat bunica
Eu: Și eu insist să vin și eu

Ea plutește puțin pentru a ajunge la înălțimea mea, apoi mă sărută scurt.

Ea: Am de ales?
Eu: Nu prea
Ea: Atunci bine. Ce ai făcut aici tot timpul ăsta? spune coborând.
Eu: M-am plictisit mai mult
Ea: Atunci hai să schimbăm asta

*A doua zi*

Mă trezesc și mă uit buimac în jurul meu. Unde e? Nu e în brațele mele. Nu e lângă mine... Dacă i s-a întâmplat ceva? Visasem? 

Am început să o caut prin castel și o găsesc în bucătărie vorbind cu angajații. 

Eu: Aici erai, zic și o iau în brațe pe la spate punându-mi capul pe umărul ei 
Ea: Nu mai contează, mulțumesc oricum, le spune bucătarilor și se întoarce cu fața la mine. Da nu puteai să mai stai câteva minute?
Eu: De ce?
Ea: Voiam să îți fac o surpriză și să vin cu mâncarea la pat
Eu: Știi că nu putem gusta nimic
Ea: Da știu dar intenția conta. Plus tu îți amintești gusturile, eu nu. Apropo, am vorbit cu bunica și mâine este încoronarea. Cum am vârsta necesară, pot oficial să devin regină.

Din ceva motiv asta m-a lăsat pe gânduri.

Eu: Stai, cum? Credeam că nu poți fi regină decât-
Ea: Decât dacă sunt măritată. Știu povestea. Dar ai uitat că am schimbat legile?
Eu: Nu pot uita aventura aia. Dar ai uitat că eu nu am fost de față când ați schimbat voi legile? Erai doar tu și Sam. Nu știu ce ați modificat.
Ea: A da. Upsi.
Eu: Deci de mâine voi fi iubitul reginei?
Ea: În tocmai
Eu: Ce onoare, spun și o sărut pe frunte.
Ea: Aș vrea să mai stăm dar trebuie să mă văd cu bunica pentru repetiții
Eu: Repetiții?
Ea: E o întreagă procedură la încoronare și trebuie să fiu gata. Nu e obligatoriu, e mai mult o tradiție dar de ce nu. Din ce mi-a spus mama, pare interesant. Ne vedem mai târziu, zice și mă sărută scurt și îmi ciufulește părul. Te iubesc, o aud spunând înainte să fugă cu viteza luminii.

Și eu te iubesc...

Scuzați eventualele greșeli gramaticale