Vampire Love

54. Cursa Morții

Y/N POV

Cu toții râdem încet. Atmosfera era încă destul de încărcată dar adoram să îi aud râzând. Fiind sinceri unii cu alții ne ajuta nu doar să ne apropiem, ci și să ne dăm câteva pietre de pe inimă. Poate că să fim blocați aici nu e tocmai așa rău.

Am vorbind pentru câteva ore bune. Cred că deja trecuse și prânzul dar nici că ne păsa. Am spus tot ce aveam în cap. Despre trecutul nostru, despre nesiguranțele noastre... tot ce simțim. Bine, poate nu tot... Subiectul „iubire" nu prea a apărut. Nu cred că era momentul potrivit și nici locul potrivit. Am decis să jucăm iar acel joc din limuzină dar deodată auzim bătăi la ușă.

Yoongi: Cine credeți că e?
Romeo: Poate piticul nervos că nu ne mai poate supraveghea
Namjoon: Teoretic și noi avem aceeași înălțime deci nu e tocmai un pitic-
Romeo: Chiar trebuie să mă contrazici mereu, nu?

Râdem scurt și merg să deschid ușa. Romeo avea dreptate. Era „proprietarul" casei dar nu părea foarte supărat.

El: Am observat că microfonul a cedat iar camera... are o mică problemă
Amethyst: Și noi am observat că aerul condiționat nu oferea doar aer rece dar nu am spus nimic
El: Nu vă pot păcăli atât de ușor, nu?
Ethan: Nu prea cred. Am trecut prin mult prea multe să fim păcăliți așa ușor
El: Sper să am cândva onoarea să vă aud poveștile fiecăruia
Romeo: Și totuși ceva îmi spune că nu de asta am venit aici
Namjoon: Pentru că nu de aia am venit aici
Romeo: Nici 10 minute nu au trecut de când am zis că vreau să facem pace și tu deja mă faci să regret?
El: Mă aflu aici să vă spun că probele despre care am vorbit sunt gata mai repede. Nu mai este nevoie să așteptați până mâine dacă nu vreți. Felicitări totuși pentru că ați acceptat să așteptați, astfel ați trecut cu brio Proba Răbdării.
Yoongi: Glumiți nu? Normal că nu mai vrem să așteptăm
El: În cazul ăsta, urmați-mă

Cu toții schimbăm câteva priviri nesigure dar nu aveam altă opțiune așa că l-am urmat. Am încercat să rețin drumul în caz că va trebui să ne întoarcem aici pe cont propriu. Ajungem afară. Totuși nu părem mai mici decât împrejurimile. Ori ne-a mărit, ori nu suntem cu adevărat afară.

Tae: Nu înțeleg. E o curte goală
El: Este?

Yoongi începe să alerge deodată pe acolo ca nebunul.

Jk: Ce tot faci?

Yoongi îl ignoră și continuă să alerge până când pare că dă cu capul de ceva și cade. Nu era nimic în fața lui dar căzătura părea reală. Mă uit la domnul-fără-nume și văd un mic rânjet apărând pe fața lui. Mă uit iar la Yoongi și ceva începe să devină vizibil. Mai multe lucruri chiar. Părea o cursă cu obstacole. 

El: Felicitări Yoongi pentru dezvăluirea următoarei voastre probe: Agilitatea
Yoongi: Cum dracu știi cum mă cheamă?
El: Detalii detalii. Acum, din cauza unor... evenimente trecute neferictie, trebuie să vă îmbrăcați în ceva mai... potrivit

Unor „evenimente nefericite"? De ce am impresia că în timpul ăsta el curăța locul de vechi victime al acestei Curse a Morții și a pus totul în frigider...?

Bate din palme și deodată suntem toți îmbrăcați cu ceva echipament special. Căști și tot ce trebuie ce clar nu m-a ajutat cu faptul că e posibil să murim.

El: Așa cum și pare, este o cursă cu obstacole. Primul care ajunge la final, câștigă
Romeo: CE mai exact?
El: Libertatea. Îl voi readuce la înălțimea normală și voi schimba legile, acesta fiind liber să plece
Eu: Și restul?
El: Veți afla

„Veți afla" CÂND NE OMORI SAU CUM?!

Eu: Ne puteți lăsa puțin singuri înainte?
El: Sigur. Revin în 2 minute

Acesta se duce în casă și noi totuși vorbeam în șoaptă. Aveam grupul și tot dar nu aveam chef să pierdem timp scriind

Eu: Nu îmi place
Jimin: Eu zic doar să plecăm. Ne întoarcem la Cassandra și va găsi ea vreo cale să ne readucă la normal
Eu: Ai înnebunit?! Va spune că suntem neserioși și îmi va scoate ochii cu asta toată eternitatea. Plus, când am refuzat noi vreo provocare?
Yoongi: Deci nu ne dăm bătuți?
Eu: Nici peste mormântul meu
Jk: Dacă vei avea
Eu: Lucifer ai milă
Vanessa: Nu știu dacă ați observat dar sunt șanse nici să nu avem vreun mormânt pentru că o să murim aici și nu cred că ne va îngropa
Romeo: Mai știți ce a zis el la început?
Namjoon: Că trebuie să o facem împreună?
Romeo: Da
Tae: Dar e o cursă, cum o facem împreună?
Jk: Cu un plan
Ethan: Ne comportăm normal ca și cum am fi într-o competiție
Namjoon: Dar când cineva e aproape de final, așteaptă
Romeo: Și așa facem toți până suntem împreună la linia de sosire
Jk: Tehnic am câștiga cu toții
Amethyst: Mișto planul dar e și foc pe acolo și din ce pare, trebuie să fim rapizi 
Vanessa: Și calculați
Eu: Nu avem timp să așteptăm
Jk: Atunci ne ajutăm. Fiecare, luați-vă un partener. Suntem 12 deci vom și 6 perechi. Ca să reușim trebuie să ne ajutăm unii pe alții. De acord?
Restul: De acord
Namjoon: La final nu pare că mai sunt și alte obstacole deci eu tot zic să așteptăm totuși
Ethan: Are dreptate, și în perechi, dacă nu așteptăm, doar 2 vor câștiga

Perechile au fost făcute în grabă, cum nu mai aveam mult și cele 2 minute se scurgeau. Am ajuns eu cu Jungkook, Vanessa cu Namjoon, Amethyst cu Yoongi, Tae cu Jimin, Hoseok cu Jin și Romeo cu Ethan.

El: Sunteți gata?

Mergem cu toții la începutul nebuniei și ne luăm perechea de mână

Noi: Gata
El: Pe locuri...

Măcar dacă mor măcar îl țin de mână.

El: Fiți gata...

Fie ce-o fi.

El: START!

Și așa am început cea mai nebună cursă din viața mea.

Scuzați eventualele greșeli gramaticale