Vampire Love

43. Înmormântarea

Y/N POV

Alicia: Ești sigură că Damian ăsta are intenții bune?
Eu: Nu știu... dacă e câtuși de puțin ca Axel... atunci nu prea cred
Alicia: Atunci hai să îl testăm
Eu: Cum?
Alicia: Am o idee dar am nevoie de mai mulți dar neapărat, un bărbat
Eu: Oportunitatea perfectă să îl îndepărtez pe Jungkook de Emma

Merg înapoi la castel evitându-i pe bunica și pe Damian pe cât de mult posibil. Pe drum mă întâlnesc cu Amethyst și Yoongi.

Amethyst: Ești bine? Te-am căutat prin tot orașul și nu am dat de tine, unde erai?
Eu: Înapoi în lumea oamenilor. I-am povestit și Aliciei ce s-a întâmplat și mi-a zis că are un plan și are nevoie de ajutor
Yoongi: Ok, hai să mergem
Eu: Nu știu de câți oameni are nevoie dar mă duc să îi aduc și pe restul doar în caz că. A da, mergeți voi la Dante să îl luați pe Jungkook? Asta dacă mai e acolo
Amethyst: Sigur, ne vedem la casa din lumea oamenilor

Zis și făcut. Îi găsesc repede pe ceilalți în sufragerie și ne întâlnim cu Yoongi, Amethyst și Jungkook acasă. Ce bine că nu au luat-o și pe Emma.

Alicia: Ce bine, sunteți toți aici
Eu: Deci, care e planul?

*A doua zi*

Astăzi e înmormântarea părinților mei... și Damian vine și el... Ura...

Autor POV

Înmormântarea avea loc la castel, corpurile celor doi fiind pe o masă, în sicrie gravate cu inițialele lor. Pe capacul fiecăreia era o jumătate de inimă la margine, apropiate formând o inimă completă. Nymeria venise cu această idee când încă mai era în viață. Spunea că vrea să transmită iubire și după ce va muri, bineînțeles, alături de dragul ei Silas și urmând să fie îngropați, normal, tot unul lângă celălalt, pentru ca inima, iubirea lor, să fie veșnică. Y/N mereu le-a admirat dragostea pe care o purtau unul pentru celălalt. De aceea se și împotrivește atât de mult nunții ei cu Damian.

Y/N evita orice fel de contact cu oricine. Știe că e ca o bombă de emoții gata să explodeze. Dacă s-ar apropia de cineva acum, lacrimile nu i s-ar mai opri și nu își dorea asta. Nu își dorea ca părinții ei să o vadă așa. Pentru că e convinsă că ei și acum o văd. Și îi e frică să se gândească ce cred. A ajuns să accepte lucrul de care mama ei se temea cel mai tare. O nuntă aranjată. O iubire forțată. Aceasta își jură că din momentul în care va deveni regină, primul lucru pe care îl va face e să schimbe legile. Mai ales cele legate de căsătorie și regența la tron. Dar mai e până atunci. 5 zile mai exact. Sau mai bine zis, 5 zile până când se va căsători cu Damian, încoronarea având loc după alte minim 7 zile de la nuntă, asta dacă nu decid să le combine.

Dar nu asta o preocupa pe ea acum. Ci cum va trece de înmormântare. Știa că nu putea să tacă pe tot parcursul acesteia și asta o înfiora groaznic. Își amintește de înmormântarea lui Selene și Orpheus. Atmosfera era cam la fel, dar clar nu se simțea la fel. Chiar dacă avea cam 400-500 de ani atunci, în acest moment revede scena ca și cum s-a întâmplat ieri. Scena în care le-a salvat pe Vanessa și Amethyst și scena înmormântării... Atâtea țipete în capul ei... și atâtea suspine... Y/N se uită pe fereastră și observă picăturile de ploaie prelingându-se pe fereastră. Pare că și cerul plânge pentru această pierdere... sau poate sunt părinții ei cei ce plâng văzându-i pe toți aici. Toți colegii lor din școală și prieteni apropiați, și cam toată familia era acolo, făcând aerul din cameră să pară prea încărcat pentru Y/N. Aceasta știa și că, pe de altă parte, ploaia era favorita părinților ei. Iubeau să danseze în ploaie, întorcându-se apoi în casă și să bea câte o cană cu sânge cald și să se uite la un film. Și chiar dacă se îmbolnăveau zilele următoare, nu regretau nimic. Ăsta era farmecul la ei. Orice fel de consecințe ar urma, trec peste ele împreună, fără vreun regret. Bine, Nymeriei îi pare puțin rău că nu le-a spus nimic de micuțul din pântecele ei dar acum pare că a luat decizia bună, căci impactul ar fi fost unul și mai mare.

Fără să realizeze, Y/N simte o lacrimă pe obrazul său, emoțiile deja făcându-și apariția. Și de această dată, o înspăimânta asta. Nu îi putea lăsa pe Emma sau pe Damian să o vadă așa... slăbită. Nu când asta e ceea ce își doresc. Dar frica ei a devenit și mai mare, iar deodată s-a auzit un tunet ce a făcut-o să tresare, amintindu-și de prima dată când a experimentat o furtună. Era singură în camera ei, neputând dormi, ghemuită într-un colț din camera ei, înfofolită în pătură. Mama ei venise să vadă dacă nu cumva s-a trezit de la furtună dar a aflat că ea nici nu a adormit. Nymeria a luat-o în brațe, ducând-o în pat și cântându-i o piesă care a calmat-o și adormit-o. O piesă care mai apoi a devenit preferata ei. Și cea pe care o asculta sau o cânta mereu când îi era frică. Sau când se simțea singură, vorbele mamei ei răsunând în capul său „De fiecare dată când vei cânta sau vei asculta această piesă, să știi că voi fi cu tine, și nu vei mai fi singură, nici speriată." Și asta face și acum. Fredonează piesa pe care o știa pe de rost de mai bine de 1900 de ani. Iar atunci când trebuie să țină un discurs despre ei, aceasta alege să cânte această piesă, în memoria lor și pentru a îi simți aproape încă o dată...

Scuzați eventualele greșeli gramaticale