Vampire Love

62. Ce se întâmplă cu mine?

Y/N POV

Vrea să mă sărute dar deodată îmi sună telefonul.

El: Hai mai bine să începem de după încoronare cu toată treaba cu prioritatea, ok?
Eu: Îmi pare așa rău. E bunica. O- O să închid-
El: E în regulă! E o zi mare mâine, trebuie să te pregătești
Eu: Asta nu înseamnă că nu ne iau relația în serios
El: Știu. Acum răspunde că mă enervează cât sună

Conversație telefonică

Eu: E o urgență?
Bunica: Cam așa ceva
Eu: Ce mai e?
Ea: Tort cu sânge de om sau de animal?
Eu: S-serios? Pentru asta m-ai suna- Stai, DE CÂND E TORT?!
Ea: Păi după încoronare e un fel de mini petrecere și-
Eu: De animal. Dar din ăla sălbatic
Ea: Draga mea, ai crescut rupând gâturile oamenilor și vânai de distracție. Acum te apucă mila?
Eu: ... Da?
Ea: Cum zici tu, e încoronarea ta până la urmă
Eu: Bine acum trebuie să-
Ea: A da ai ales ce vei purta mâine?
Eu: Umm, nu știu, o rochie galbenă?
Ea: GALBENĂ? NICI GÂND!
Eu: Dar ce are?
Ea: Galben simbolizează trădarea și înșelăciune. Chiar vrei ca asta să inspiri tocmai în prima ta zi ca regină?
Eu: Probabil că nu-
Ea: Să știi că eram sigură că vei spune asta. Te-am visat cu rochia aia și oamenii nu aveau niște fețe frumoase
Eu: Vai cât mă bucur că nu ai prezis că era să mor la nuntă dar culoarea rochiei mele ai văzut-o
Ea: Știi și tu cum funcționează viziunile
Eu: O să aleg altă rochie atunci
Ea: Speram că vei spune asta. Am făcut programare la unul din cei mai buni designeri din regat. Ne așteaptă în 15 min
Eu: 15 MIN-

Iau o gură mare de aer pentru a mă calma iar atunci când am vrut să expir am înghețat din greșeală vreo 10 copaci.

Eu: Te sun mai încolo
Ea: Ne vedem la „Salonul Diavolului"

Închid telefonul și îl văd pe Jungkook lângă mine.

El: V-ați certat iar?
Eu: Nu, adică, nu am vrut
El: Poți să îi dezgheți sau-
Eu: O să încerc.

Din fericire încă îmi puteam folosi puterile dacă voiam. Problema este că se întâmpla asta și când nu voiam.

El: Cred că ar trebui să mergem iar la Dante
Eu: Și ce va face? Alte examinații? Trebuie doar să aștept pentru răspuns
El: Atunci hai să așteptăm
Eu: Legat de asta-
El: Unde trebuie să mergi?
Eu: La Salonul Diavolului aparent. Mă așteaptă bunica acolo
El: Atunci vin și eu. Nu te las singură să te teleportezi prin Honolulu sau mai știu eu pe unde
Eu: Măcar așa petrecem timp împreună

*Peste 3 ore*

Eu: E DOAR O ROCHIE! ÎN STILUL ĂSTA MERG DEZBRĂCATĂ MÂINE
Jk: Păi-
Eu: NU-I MOMENTUL!
Bunica: Ce-ai zice să mai încerci-
Eu: NU! Nu mai încerc nimic. Mereu se întâmplă așa. Mai bine doar iau o rochie roșie, ca sângele, și gata
Jk: Ok, nu e nevoie să zbori
Eu: Dar nu-; înainte să mai spun ceva mă lovesc cu capul de tavan; AU!
Jk: Vino încoa. spune și mă trage în jos iar apoi mă ține în brațe să nu zbor din nou.
Eu: Mersi. Deci revenind. O iau pe aia și gata, zic arătând cu degetul spre o rochie roșie cu umerii goi și dantelă neagră. Și voi lua și mănușile acelea negre cu trandafiri violet și am scăpat.
Bunica: Și pantofi?
Eu: Oricum nu se văd
Bunica: Y/N!
Eu: Ugh, nu știu, ceva roșu cu toc sau așa, am acasă. Acum putem pleca? Nu vreau să- 

Nu mai apuc să spun nimic că mă trezesc în dormitor, Jungkook încă ținându-mă în brațe.

Jk: Cum de-
Eu: Jur că nici de data asta n-am vrut. Deși măcar acum nu sunt pe nu știu ce munte
Jk: Nu mi-ai zis nimic de vreun munte
Eu: Munte? Care munte? Hai să ne întindem

Chiar dacă eram împreună tot mă simțeam ciudat. Și el la fel. Se vedea. Îmi era frică. Nu știam ce se întâmplă cu mine. De mâine ar trebui să controlez un întreg regat dar eu nici măcar puterile nu mi le mai pot stăpânii. Mă gândesc doar la nenorocitele de analize. Ce durează atât de mult? Săracul Jungkook. Încearcă atât de mult să facă lucrurile mai bune dar cred că el e și mai îngrijorat decât mine. 

Mereu când mă uit la el realizez, din nou și din nou, că vreau să îmi petrec tot restul vieții cu el. Sau mai bine, eternitatea. Dar cu Emma pe fugă, sau cel puțin, încercarea ei de a fugi; și mai ales din experiența mamei și tatei... am realizat că eternitatea nu e asigurată. Aș putea muri chiar azi. Sau mâine. Deci ce mai aștept? Un cuțit la gâtul meu ca să încep să fac ce vreau? M-am decis. Imediat după încoronare, o voi face.

JK POV

Trebuie să o fac. Mâine, înainte de încoronare, voi pregăti totul. Trebuie să fie perfect. După ceremonie va fi perfect. Poate e cliche, dar drăguț. Sau asta sper... Poate că e prea din scurt și par disperat dar în acești 2 ani de când ne știm nu am făcut decât să realizez iar și iar că nu vreau să o pierd.

(Nota autorului: Da, au trecut aproximativ 2 ani de la începutul poveștii până acum, chiar dacă nu pare)

Dante POV

Măi măi măi. Am avut dreptate. Din nou. Ca întotdeauna. Era destul de evident oricum. Acum sper să primească bine veștile. Că nu vreau să fiu înghețat sau chiar ars de viu. Tehnic mort. Nu contează. Ba nu, nici nu îi voi spune în persoană. Îi voi trimite un mesaj. Sauu.. un apel? Nu mă poate răni printr-un telefon, nu? Dar mâine e încoronarea. Va trebui să fiu acolo... Mult noroc bătrâne Dante...

Scuzați eventualele greșeli gramaticale.