Romeo POV
Jk: În lumea oamenilor, există povești. Mituri. Zvonuri, știi tu. Țin minte o legendă care spunea că mulți dintre cei mai puternici vampiri se deghizează în oameni pentru a îi duce în eroare pe ceilalți. Nu sunt afectați de soare, nu au colți, sunt ca oamenii. Dar înăuntrul lor dețin o putere incredibilă.
Eu: Și crezi că așa e și în cazul lui Aiden?
Jk: Așa credeam la început dar acum cred că încep să fiu sigur.
Eu: Și de ce nu ai spus nimănui despre asta? Sau ai spus dar nu și mie?
Jk: Nu am spus, pentru că nu eram sigur. Doar Y/N știe, i-am spus pt că altfel nu cred că o convingeam să nu îl facem public pe Aiden.
Eu: Ok și cum îți dai seama că așa e?
Jk: În legenda pe care am auzit-o eu era vorba despre un băiat complet normal, un om, care a trăit normal printre alți oameni până când a început să devină mai sensibil la soare și a început să crească mai repede. Inițial credea că era vorba de pubertate dar când a împlinit 15 ani, la petrecerea de ziua lui a început să se simtă ciudat și în acea seară s-a transformat în vampir cu o putere mult prea mare pentru el.
Eu: Păi atunci teoria ta e falsă. Aniversarea lui Aiden de 15 ani a trecut deja și nimic nu s-a întâmplat.
Jk: Ți-am spus, e o legendă, nu e complet adevărată. Dar nici complet falsă nu poate fi. Poate că aici nu e exact în poveste când e vorba de timp sau poate că vârsta de 15 ani nu a avut nicio legătură cu transformarea. Poate a fost înconjurat de prea mulți oameni sau ceva dar ideea e că se poate.
Eu: Și dacă nu ai dreptate și el doar nu are puteri?
Jk: Atunci de ce? De ce nu le are? Y/N este vampir din naștere și eu am fost transformat dar tot avem puterile întregi și nu cred că poate fi genetic pentru că Yin și Yan nu au nimic.
Eu: Și dacă se dovedește să fie cum spui tu? Atunci ce? Vei spune poporului că timp de nu știu câți ani ți-ai ascuns fiul pentru a îl antrena sau ceva și îl vei face public? Sau va rămâne tot departe de ochii lumii? Sau lumea va știi de el dar nu va știi că sunteți rude?
Jk: Nu înțeleg de ce mă ataci așa acum. Când am luat decizia asta am spus tuturor din familie, inclusiv ție. Puteai spune ceva atunci, de ce acum?
Eu: Pentru că acum 15 ani nu gândeam ca acum. Nu știam cum s-ar fi simțit pentru că nu m-am pus în locul lui. Nu am copii și nici frați mai mici, știi asta, și ca demon nu sunt obișnuit să mă pun în pielea altei persoane... adică nu așa. Și am început să o fac după ce decizia a fost deja luată, când am început să ajut cu creșterea celorlalți. Iar acum încep să văd cum îl afectează și pe Aiden decizia asta și încep-... Începe să îmi pară rău că nu am spus ceva mai devreme.
Jk: Cum adică ai văzut cum îl afectează decizia? Nu îl afectează, dacă era cazul, ar fi spus ceva.
Eu: Asta e chestia, că nu spune aproape nimic. Mereu când vă întrebam despre el, spuneați că e în camera lui sau afară iar când am fost să îi întreb dacă nu cumva ar vrea să meargă în Iad, cum știam că le place, el nu a avut o reacție tocmai fericită.
Jk: Voi vorbi cu el în seara asta, ok? Dacă se întâmplă ceva, vom afla. Acum că veni vorba, nu crezi că e timpul să îi aduci înapoi aici pe copii? Se face cam târziu.
Eu: Merg acum dar să știi că n-ai scăpat de mine.Jk POV
*o oră mai târziu*
A venit ora cinei și ca de obicei, ne strângem toți la masă. Toți mai puțin Aiden. Încă nu s-a întors acasă. Acum nu pot să nu mă gândesc la ce a spus Romeo. Oare am neglijat complet comportamentul lui pentru că am fost prea ocupat cu altele sau prea concentrat pe teoria mea? Sper să nu fie prea târziu-
Aiden: Hey, scuze că am întârziat, nu m-ați așteptat, nu?
Se aude o ușă deschizându-se, cea de la intrare. Țipă pentru ca noi să îl auzim și aud cum deschide și închide o altă ușă, probabil de la camera lui, înainte de a veni la noi. Cred că și-a lăsat ghiozdanul acolo. Avea ghiozdan când a plecat? De când știu atât de puține lucruri despre fiul meu?
Y/N: Normal că te-am așteptat, ce întrebare e asta?
Aiden: Acum mă simt prost că v-am ținut flămânzi. spune și se așază. Cum a fost în Iad? întreabă și se uită la Yan căruia i s-a luminat fața deodată.
Yan: Super, păcat că n-ai fost și tu, nici nu știi ce ai ratat.
Yin: N-a fost nici chiar așa de wow.
Yan: Lasă-mă pe mine să îi povestesc.
Yin: Dar tu exagerezi.
Yan: Iar tu nu povestești cu destulă energie.
Aiden: Yin, lasă-l te rog pe el să spună, sunt foarte curios să văd cât de mult exagerează.
Pe tot parcursul cinei am fost foarte atent la aproape tot ce face și mi se pare chiar opusul a cum mi l-a descris Romeo. Poate nu am niciun motiv să îmi fac griji dar tot voi vorbi cu el după masă.Aiden: A fost delicios dar vă rog să mă scuzați, trebuie să mă duc în cameră.
Eu: Totul ok?
Aiden: Da, normal, dar sunt destul de obosit de la plimbarea de azi. Aș fi vrut să mai stau cu voi dar pe mine mă afectează oboseala.
Y/N: N-ai de ce să te scuzi așa formal, du-te la culcare.
Aiden: Okay. Umm... noapte bună?
Y/N: Somn ușor! îi spune cu un zâmbet mare și înțelegător pe față.Mereu i-am iubit zâmbetul și mai ales faptul că poate zâmbi la fel de dulce orice s-ar întâmpla.
Y/N: Ești ok? mă întreabă puțin confuză, uitându-se în ochii mei.
Nu am realizat că probabil mă holbam la ea dar sincer sa fiu, m-aș putea uita doar la ea pentru toată eternitatea.
Eu: Da, normal. Cred că m-am pierdut prin gânduri.
Y/N: Păi nu știu ce gânduri ți-au furat mintea, dar sper să-ți revină curând, trebuie să strângem masa. spune și se ridică, purtând pe față același zâmbet de care continui să mă îndrăgostesc în fiecare zi.
Scuzați eventualele greșeli gramaticale și îmi pare rău că nu am mai postat de ceva timp, nu am prea avut timp, mai ales acum că se apropie școala dar sper să vă placă capitolul. <33
CITEȘTI
Vampire Love
Viễn tưởngY/N este descendenta unei familii de vampiri dar nu doar atât. Mama ei este vampir și vrăjitoare iar tatăl ei are și superputeri ceea ce o face pe ea un vampir cu superputeri și sânge de vrăjitoare. Tare, nu? Să vedem ce se va întâmpla când se întâl...