Vampire Love

44. Pregătiri de nuntă

Autor POV

Fredonează piesa pe care o știa pe de rost de mai bine de 1900 de ani. Iar atunci când trebuie să țină un discurs despre ei, aceasta alege să cânte această piesă, în memoria lor și pentru a îi simți aproape încă o dată...

Înmormântarea se termină și trebuie să se întoarcă la viețile lor obișnuite. Dar ce mai era ăla obișnuit? Mai ales pentru ei. Amethyst și Vanessa au aflat că au fost mințite toată viața, Jungkook are magie neagră iar Y/N e pe cale să comită greșeala vieții ei căsătorindu-se cu Damian... sau poate nu?

Y/N POV

Bunica: Ți-ai ales rochie de mireasă?
Eu: Bunico abia s-a terminat înmormântarea, cum poți să mă întrebi așa ceva?!
Bunica: Deci ăsta e un nu?
Eu: Nu bunico. Nu mi-am luat rochie. Fericită?
Bunica: Absolut deloc. Îți spun din nou, ai grijă la ton și în secunda asta mergem să îți luăm rochie
Vanessa: De fapt, bunico, voiam să mergem la magazin doar noi două și Amethyst dacă nu te deranjează
Bunica: Atât timp cât sunteți gata până poimâine, mie îmi convine

Bunica pleacă și eu mă abțin cu greu să nu țip. Pe de altă parte, prima parte din plan e gata. Următoarea e mai grea dar pot să sper. Îl văd pe Kaleo că vorbește cu bunica și după plecând zâmbind. Aparent a doua fază e și ea gata. Acum... așteptăm 3 zile pentru ca planul să fie pus în aplicare. Dar până atunci...

Amethyst: HAIDEȚI LA SHOPPING DE NUNTĂĂĂ!!!
Eu: Cum poți fi așa fericită? Mie îmi vine să omor pe cineva
Amethyst: Păi sunt fericită că planul nostru merge bine
Eu: Și de aia îmi e frică
Vanessa: Vrei să dăm greș?
Eu: Nu, logic. Dar parcă merge prea bine
Amethyst: Ești prea sceptică. Bucură-te că mergem la shopping

Toată ziua am petrecut-o probând rochii. De la lungi la scurte. De la cele strălucitoare la cele de catifea. De la unele albe-gălbuie la unele albe ca zăpada. Deja obosisem. Și tot ce am făcut a fost să dau din baghetă.

Vanessa: Nu îmi place, parcă cea lipsește. Să punem paiete?
Amethyst: Nu cântă pe scenă să poarte paiete. Ce zici de dantelă?
Vanessa: Am încercat asta data trecută... Ce spui de-
Eu: Ce spuneți să iau o rochie la întâmplare că oricum nu îmi pasă?
Vanessa: Dar-
Eu: Fără daruri. Stăm aici de mai bine de 4 ore și nu vă place nimic. Nici nu știu de ce vă agitați atât
Amethyst: Ok, vrei să te legăm și la ochi și faci baba-oarba?
Eu: Nu-i nevoie, închid ochii. Credeți-mă, n-am nicio intenție să trag cu ochiul...

Zis și făcut. Închid ochii și încep să mă învârt de vreo 10 ori și umblu prin magazin. Mă împiedic de vreo 2 ori de niște scaune dar până la urmă pun mâna pe o rochie.

Eu: Asta, spun și deschid ochii.

Era una din spatele magazinului, pe care nici nu prea am băgat-o în seamă deși e superbă. Nu înțeleg cum ai putea pune o astfel de rochie în spatele magazinului. Era de un alb intens dar nu exagerat. Un material moale și avea și mici pietricele. Pe umeraș am găsit și un voal din dantelă, nici prea lung și nici prea scurt. O îmbrac și părea făcută pentru mine. Nici nu mai am cuvinte.

Vanessa: Trebuie să recunosc... e mai frumoasă decât toate cu care ne-am chinuit 4 ore
Eu: Am instinctul bun. Dar parcă îmi e milă de ea
Amethyst: De ce?
Eu: Fiindcă aș vrea să o port când chiar vreau să mă mărit...
Vanessa: Dacă planul nu va merge e posibil să nu mai ai altă șansă de a te mărita așa că eu zic să nu irosești rochia asta minunată

Normal că am cumpărat-o, nu sunt nebună la cap. Cu sau fără plan eu nu trăiesc cu regretul că nu am luat rochia asta.

Ne întoarcem la castel unde îl văd pe Jungkook căutând ceva cu disperare

Eu: Ai pierdut ceva?
El: Medicamentul de- umm.. de durere de cap, da
Eu: Știu că ești vrăjit, stai calm. Ce nu știu e de ce nu ai spus nimic. A trebuit să aflăm de la Dante
El: Aveați oricum destule pe cap, asta mai lipsea
Eu: Știi cum se spune... Problemele nu vin niciodată singure...
El: Din păcate... Tu cum ești?
Eu: Cum să fiu? Tu ești cel ce tot leșină, nu eu
El: Și totuși acum mă simt mai bine. Ceea ce nu cred că se poate spune la fel și despre tine
Eu: Sunt bine
El: Stai calmă, planul va funcționa, spune și vine lângă mine mângâindu-mă pe spate
Eu: Sper... acum să îți găsim medicamentul. Am impresia că l-am văzut în lumea oamenilor. Haide

Ne teleportăm în lumea oamenilor și ne întâmpină Emma cu o ceașcă de ceai în mână, venind spre Jungkook.

Emma: Chiar la fix! Ți-am pregătit ceiuțul dragule, spune și întinde ceașca spre Jungkook, eu aruncând-o pe jos.
Eu: Vai, scuze. Mi-a scăpat. Voiam să îl ajut să o ia dar din greșeală am vărsat-o. Mă duc eu să fac alta
Emma: Nu e nevoie. Îi fac eu
Eu: Chiar nu mă deranjează deloc. Așa mai petreceți timp împreună, nu sună grozav?
Jk: De ce mă doare capul?
Eu: Pentru că nu ți-ai luat medicamentul. De aia merg să ți-l fac

Înainte să mai protesteze Emma, merg în bucătărie și îi prepar adevăratul medicament. Știu că să stea împreună îi face rău dar atât timp cât sunt sigură că își ia adevăratul medicament, ar trebui să fie ok.

Autor POV

Zilele au trecut mai repede decât se așteptau. Y/N era trasă de la magazin la magazin împotriva voinței sale. Să aleagă pantofii, bijuteriile, machiajul, buchetul și tot ce mai trebuia pentru nuntă. În timpul în care nu era torturată cu pregătirile, avea grijă de Jungkook. Bine, cât putea pt că Damian și Emma nu le-au dat pace. Dar oricât ar fi încercat Y/N să amâne această zi, nunta a sosit. Și cu ea, și emoțiile...

Scuzați eventualele greșeli gramaticale