Vampire Love

20. Scrimă

Autor POV

Y/N: Îmi pare așa rău, nu am vrut
Regele: Ne ocupăm de perete mai târziu. Viteza a fost impecabilă și este clar că nici nu mai trebuie să vorbim despre puterea focului. Nu știu ce te-a făcut să faci asta dar așa te vreau și pe front.
Regina: Dar ai grijă să nu se întâmple și în viața de zi cu zi
Y/N: Nu promit nimic... spune și se uită la Emma care râdea și făcea pe inocenta.

Y/N POV

Au terminat și ceilalți proba, eu obținând cel mai bun rezultat. Cumva ar trebui să îi mulțumesc Emmei, din cauza ei am făcut asta. Dar tot nu am de gând să îi spun asta în față. 

Tata: Bun cam atât pentru azi, v-ați descurcat minunat, ne vedem și mâine.

Toți ceilalți au plecat, eu rămânând acolo. Nu voiam să plec, nu aveam ce face, doar mă îngrijoram mai tare. Oricum sunt stresată și poate iese ceva bun din asta.

Vanessa: Y/N, tu nu vii?
Eu: Mai stau puțin, mergeți voi, ne vedem în lumea oamenilor.

JK POV

Toți ies mai puțin Y/N. Ea rămâne aici? De ce? O văd pe Vanessa vorbind cu ea și după ieșind. 

Eu: Hey, Y/N rămâne acolo?
Ea: Mi-a spus să mergem noi înainte că ne întâlnim în lumea oamenilor.
Eu: Păi-
Emma: Haideți să mergem, mă simt puțin obosită după tot antrenamentul ăsta. Și casa noastră e așaaa depaaartee...
Amethyst: Mno asta e, fugiți și voi, oricum nu are ce să vi se întâmple, sunteți vampiri până la urmă
Emma: Dar mă gândeam că tot ieșim prin portal la voi acasă-
Taehyung: Scuze, nu mai avem camere, acum hai să mergem
Eu: Păi și ea rămâne acolo singură?
Kaleo: Stai calm, dacă ajută cu ceva, stau și eu cu ea, nu ar fi prima oară
Eu: Bine, dar nu mai stați nici voi mult
Kaleo: Da, ne vedem mâine, am eu grijă de ea până atunci

Intrăm prin portal și ajungem acasă. Emma și Ethan pleacă și noi ne-am dus „la somn" dar eu nu aveam stare...

Kaleo POV

După ce pleacă toată lumea mă duc la Y/N care lovea cu putere un manechin, aproape distrugându-l.

Eu: Dacă așa le vei face și vârcolacilor, nu prea mai ai nevoie de antrenament
Ea: Mda îmi imaginam că e altcineva în locul manechinului. Nu vârcolacii, dar e bună motivația
Eu: Cine?
Ea: Nu contează 
Eu: Eu zic să lași manechinul în pace și să iei o pauză
Ea: Nu am nevoie de pauză, inamicii nu ne vor da una
Eu: Dar te chinui prea mult
Ea: Și ce? Nu simt oboseală, mai știi?
Eu: Ba da, dar nu atât de tare
Ea: Meh, tot e bun

Vrea să lovească manechinul din nou dar o iau pe sus și o pun pe podea

Ea: HEY! LASĂ-MĂ. Uite fix de asta trebuie să mă antrenez, m-ai luat pe sus prea ușor
Eu: Și te vei antrena. Mâine. Acum te suprasoliciți

Ea oftează și își sprijină capul de  perete.

Ea: Doar... știi cât de stresată sunt de situația asta, știi cât de frică îmi e...
Eu: Știu dar nici măcar regele și regina nu se antrenează atât, spun în timp ce mă așez lângă ea
Ea: Știu dar... adevărul e că nu vreau să mă întorc acum... sau mai târziu... 
Eu: De ce?
Ea: Vanessa și Amethyst vor pune sigur întrebări și... nu cred că sunt gata să răspund
Eu: De ce nu..? În legătură cu ce?
Ea: Cu războiul... le privește și pe ele mai mult decât cred...
Eu: Ce vrei să spui?
Ea: Acele lucruri nerezolvate dintre părinții mei și regele lor... le implică și pe ele...
Eu: Dar în ce-
Ea: Stai, trebuie să o sun pe Vanessa să îi anunț că nu vin azi
Eu: Nu te întorci?
Ea: Am o cameră și aici până la urmă...
Eu: Dar-
Ea: Alo? Bună, voiam să îți zic să nu mă așteptați, cred că rămân aici. Da, totul e bine dar vă rog nu ieșiți afară azi. Da, e ziua aia, stați în casă. Bine, ne vedem mâine, pa.
Eu: Cum pari deja stresată nu o să te mai întreb nimic
Ea: Apreciez...
Eu: Eu cred că merg în cameră și te sfătuiești să faci la fel
Ea: Nu promit nimic

Înainte să plec îi dau un pupic pe obraz, cred că din obișnuință, dar cum ea nu a spus nimic, am plecat din sală și m-am dus în cameră.

~A doua zi~

Jk POV

Am tot așteptat aseară ca ea să vină dar am așteptat degeaba. Am auzit-o pe Vanessa spunându-i lui Amethyst că Y/N nu mai vine dar cred că tot speram... Dar nici nu știu de ce. Oricum acum mergem la antrenament. Cum am intrat în portal, de data asta acesta deschizându-se în fața sălii, o văd pe Y/N cu Kaleo antrenându-se. Fără noi...?

Kaleo: Hey, bine ați revenit! Gata de un nou antrenament?
Jimin: Da dar voi ați început deja?
Y/N: Am rămas aici peste noapte să mă mai antrenez și când s-a trezit m-a găsit direct aici așa că am zis să nu irosim timpul
Vanessa: Te-ai antrenat toată noaptea?
Y/N: Nu chiar toată dar în mare parte. Nu m-am putut abține.
Ethan: În fine, hai să începem

Kaleo: Bun, am tot repetat atacurile și apăratul corp la corp dar pentru război veți avea nevoie de mult mai mult. Adică de arme
Y/N: Învățăm să folosim mitraliera? spune cu un zâmbet mare și o sclipire în ochi.
Kaleo: Um... nu... adică nu încă, mă gândeam la sabie
Y/N: A.. bună și aia
Kaleo: Bun, fiecare luați o sabie din coș. Nu sunt tocmai săbii, ci mai degrabă spade ca la scrimă dar totuși. Acum, vom începe cu atacuri destul de simple. Observați și după vreau să faceți și voi.

Atacuri simple huh? Ăla a fost un flunge*. Toți se uitau la el extrem de nedumeriți. Am noroc că nu e prima oară când folosesc așa ceva.

*flunge  – o combinație între un salt spre înainte și o extindere brațului înarmat cu intenția de a-l lovi pe adversar

Y/N POV

Kaleo: Foarte bine Jungkook! Nu pare că e prima oară când ai în mână o armă, am dreptate?
Jk: Așa e. Bunicul a fost, de fapt încă este, profesor de scrimă și de când eram mic m-a învățat și pe mine.
Kaleo: Atunci m-ai putea ajuta. Știu că nu a fost o mișcare chiar ușoară cum am zis dar nu știu cât timp avem la dispoziție și încerc să grăbesc lucrurile. Voi trece pe la fiecare să vă ajut cu mișcare și dacă vrei, Jungkook, mă poți ajuta.
Jk: Sigur
Kaleo: O luăm în ordine. Y/N, tu prima. Înainte să începi, crezi că ai nevoie de ajutor?
Eu: Sincer, da

Îi văd pe Kaleo și pe Jungkook venind spre mine dar mai apoi oprindu-se.

Kaleo: Jungkook, vrei să o ajuți tu?
Emma: Mă scuzați, și eu am nevoie de ajutor. Dragul nostru maestru Kaleo o poate ajuta pe Y/N, până la urmă ea e prințesa și este esențial să învețe și Jungkook mă poate ajuta pe mine

Scuzați eventualele greșeli gramaticale.