Vampire Love

80. Legenda

Emma POV

Iau o gură de aer înainte să răspund și mă apropii de el.

Eu: Pe mama ta.

E destul de șocat, ceea ce e și normal, dar sunt gata pentru orice fel de consecințe. S-ar putea să nu mai vrea să fie cu noi, dar încă o am pe Mira care îi poate schimba părerea cu puțină magie.

Aiden: Okay. Mă bag.

Stai, cum? Nu mă așteptam la asta. De fapt, mă așteptam la orice dar nu la reacția asta. Nu mă plâng, normal. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine.

Eu: Bun atunci. Mă bucur să aud asta, dar nu avem timp de pierdut. Poțiunea e aproape gata și deja am amânat-o prea mult. Atacăm în weekend.
Mira: Când mai exact? Sâmbătă sau duminică?
Eu: Poimâine.
Mira: Ok, deci mai am sâmbăta să mă pregătesc.
Aiden: Te pregătești? Vii și tu?
Mira: Sunt singura vrăjitoare de aici, veți cam avea nevoie de mine.
Aiden: Am putea să o aducem și pe Jadis. Ai spus că o știi, poate o putem convinge. spune și se întoarce spre mine.
Eu: M-am gândit și la asta dar bugetul nu ne permite să o luăm și pe ea.
Aiden: Buget?
Eu: Din câte îmi amintesc despre ea, se duce la cine oferă mai mult și momentan nu putem concura cu salariul ei de la castel. Plus, deja am niște datorii neplătite la ea...
Aiden: Datorii neplătite?
Eu: Nu ești cam curios pentru vârsta ta? Hai du-te la Ace să îți arate unde am ajuns.
Aiden: Credeam că suntem o echipă.
Eu: Suntem.
Aiden: Atunci de ce faci pe șefa?
Eu: Nu fac pe nicio șefă-... Știi ceva, las-o baltă, fă ce vrei, nu vreau să mă cert, dar până mâine trebuie să înțelegi cum stă cu proiectul.
Aiden: Stai, tu crezi că eu voi rămâne aici peste noapte?
Eu: Normal că nu. Dacă dispari de la castel, sigur te vor căuta. Nu vor da veste în regat, normal, dar tot te vor căuta și sigur se vor gândi că te-am furat sau ceva și ar fi mult prea periculos. Chiar mă mir că nu m-au găsit încă. Nu m-au găsit, nu?
Aiden: Sincer, nici nu te-au căutat.
Eu: Mai bine.

Mă așteptam ca măcar Ethan să mă caute dar cred că și el și-a pierdut speranța în mine. Nu îl învinovățesc, întreruperea tratamentului de la azil sigur urma să mă aducă înapoi la vechile obiceiuri dar speram că măcar el mai crede în mine. Chiar credeam și eu că acel loc m-a schimbat dar aparent, doar m-a traumatizat mai mult și m-a drogat. În fine, mai bine că nu m-au căutat și mă bucur că în sfârșit copilul ăsta s-a dus cu Ace să se pună la curent cu munca noastră. Curând apune soarele și va trebui să se întoarcă acasă. Cred că o să o pun pe Mira să îl supravegheze să nu spună prostii... Sau mai bine nu, are și ea nevoie de somn. De odihnă. Curând e ziua cea mare și trebuie să fim pregătiți din orice punct de vedere.

Aiden: Deci poțiunea asta merge doar pe creaturi vii?
Ace: Ce vrei să spui?
Aiden: Dacă o arunc pe tine, nu îți va face nimic?
Ace: Poate doar mă va gâdila. Dar nu mă va răni. Tehnic vorbind, nimic nu mă poate răni. Nu simt durere.
Aiden: Mă bucur să aud asta. Ești practic invincibil. Ne va fi folositor.
Eu: Normal, Ace e cel mai bun dintre noi. spun și văd cum Ace parcă se rușinează. Doar nu stat Erik atât timp să îl perfecționeze pentru nimic.
Aiden: Cam cât a lucrat la el?
Eu: Sincer nu știu, nu mi-a zis. Nici n-am întrebat. Dar știu că lucra la unul din roboți încă de când l-am cunoscut. Acum nu știu la care, pentru că Ace nu e prima lui încercare.
Aiden: Nu e primul? Credeam că de aia i-a spus Ace.
Eu: A nu. E prototipul nr 74. Erik i-a spus Ace pentru că îl consideră a fi un As. Cel mai bun din câți a făcut.
Aiden: 74? Ce s-a întâmplat cu restul?
Eu: Nici eu nu știu. Dar ce e important e că Ace e aici.

Mă uit la ceas și mă apropii de ei.

Eu: Cred că ar trebui să pleci. E deja destul de târziu și mai bine nu am ridica vreo suspiciune. Oricum, ce căutai în pădurea aia?
Aiden: Suntem noi o echipă dar unele lucruri rămân secrete, sper să nu te superi.
Eu: Nicio supărare, dar pleacă mai repede până nu se întunecă de tot.

Își ia haina și pleacă, bătând palma cu Ace în fața ușii înainte să o închidă în urma lui. S-a împrietenit destul de bine cu el și cred că mă bucură asta. Ace părea oarecum stresat, asta dacă poate să se simtă în vreun fel.

Romeo POV

Eu: Mai târziu nu puteai să ajungi, nu? A apus și soarele.
Jk: Mai bine că nu voiam să irosesc poțiunile. Dar ce vrei? De ce m-ai chemat așa deodată?
Eu: Vreau explicații.
Jk: În legătură cu?
Eu: A fost ideea ta să îl ascunzi pe Aiden?
Jk: Despre ce tot vorbești? Nu e ascuns, știi de existența lui.
Eu: Nu la asta mă refeream și știi asta.
Jk: Știu dar voiam să destind atmosfera. Da, a fost ideea mea. De ce întrebi tocmai acum?
Eu: Voiam doar să știu de ce. Nu mi se pare corect față de el... Știu că au trecut vreo 15 ani de la acea alegere dar acum îi văd consecințele... Nu pare chiar fericit, dacă știi ce vreau să spun.
Jk: Știu și nici mie nu îmi place dar aia e. Nu puteam spune lumii că nu are puteri. Sau că nu e nici măcar vampir.
Eu: Dar ei nici nu trebuiau să știe dacă are sau nu are puteri. Și nici măcar nu ați aflat motivul pentru care e așa.
Jk: De fapt, ăsta e motivul pentru care am vrut să nu spunem nimic. Am un fel de teorie.
Eu: Teorie?
Jk: În lumea oamenilor, există povești. Mituri. Zvonuri, știi tu. Țin minte o legendă care spunea că mulți dintre cei mai puternici vampiri se deghizează în oameni pentru a îi duce în eroare pe ceilalți. Nu sunt afectați de soare, nu au colți, sunt ca oamenii. Dar înăuntrul lor dețin o putere incredibilă.
Eu: Și crezi că așa e și în cazul lui Aiden?
Jk: Așa credeam la început dar acum cred că încep să fiu sigur.

Scuzați eventualele greșeli gramaticale